| = de fapt | cezara răducu [05.Jul.08 23:53] |
| esarfa e simbolul acestui tablou pe care l-am citit si dimineata in acelasi ton pastelat. când ne amintim, ne revin în gând doar atingerile. poate chiar ale esarfei. ps: am o intreaga colectie de esarfe. de toate culorile. cu sinceritate, | |
| = Sau oare...? | Călin Sămărghițan [06.Jul.08 00:10] |
| Cezara, da, atingeri de neuitat. Sau închipuite? | |
| = "la masă nu aveau piersici" | tincuta horonceanu bernevic [06.Jul.08 08:39] |
| eșarfa din buzunar dăruiește puteri magice celui ce o ține după deget. "violetul te face să vezi unde nu e lumină" textul degajă un sentiment de tristețe, ca un abur. așa l-am perceput eu. tincuța | |
| = chiar așa a spus | Călin Sămărghițan [06.Jul.08 16:28] |
| Tincuța, poate că uneori ne buzunărim singuri... Dacă a transmis ceva textul, înseamnă că și-a atins scopul. | |
| = gandul continua piersici... | ioana matei [07.Jul.08 19:51] |
| cuvintele oculteaza iubirea...pana la sambure...samburele capat/inceput...un poem in care cuvintele simple se aduna firesc, admirabil, in perle de gand...si o superba intimitate...povesteste cum ...ea se continua in el intr-un fel ce taie respiratia...afara "De fier șine lucioase de tren."... | |
| = Despre sâmburi | Călin Sămărghițan [07.Jul.08 21:30] |
| Ioana, gândul ca un sâmbure de piersică îmbrăcat în catifea. Să vedem cât continuă, nu știu când vine, și dacă mai vine. Așteptăm. Mulțumesc pentru semne tuturor. Mai rar așa aglomerație pe-aici, nu știu să primesc oaspeți. | |