| = neagra | Aura Albatros [30.Jun.08 15:16] |
| foarte sumbra, trista, de speriat (pentru mine) | |
| = da | Aida Hancer [30.Jun.08 13:40] |
| imi place mult cel putin prima strofa e imprevizibil de frumoasa | |
| = Prizonieratul cititorului de poezie | Ioan Jorz [30.Jun.08 19:34] |
| Vasile Munteanu, n-am să remarc decât faptul că reușești o adresare atât de directă încât lectorul nu are cum să evite poemul și mesajul. Un text valoros și foarte nou! Cu prietenie, | |
| = Vasile Munteanu, atât aș vrea și să mai fie seară,... | Teodor Dume [30.Jun.08 21:47] |
| la prima clipire pare un text zeflemist dar suavitatea discursului împlinește prin densitate și tărie diamantină "am să mă spânzur de un avion să-mi pară că moarte-nseamnă falsul unui zbor apoi cu dinții am să rup această sfoară să demonstrez că dumnezeu e un motor și dacă n-am să nimeresc pământul măcar peste mașini să zac împrăștiat atât aș vrea și să mai fie seară ca să puteți vedea și farul spart" citit cu plăcere un text bun stimă și considerație, teodor dume, | |
| = vasile munteanu | Andrei Trocea [02.Jul.08 14:00] |
| ce poate sa faca omul in fata mortii? doar s-o persifleze. de apreciat ironia, incadrarea naturala, fara efort, a poemului in rigorile altor vremuri si cursivitatea. citit placut cu prietenie, andrei t | |
| = . | Vasile Munteanu [03.Jul.08 07:52] |
| mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru cuvinte. Aura: sună, așa, ca o definiție a cafelei. Aida: într-adevăr, frumosul estetic nu poate fi o constantă; în plus, eu, între cuvinte, sunt totdeauna în căutarea echilibrului. Ioan: vorba poetului: "toate-s vechi și nouă toate". Teo: unele stau în puterea noastră, altele nu; mă tem că autoironia e o formă de neputință. Andrei: pentru noi (oricine am fi "noi"), nu există alți oameni și alte vremuri; există numai formele acestora de exprimare. încă o dată, mulțumesc tuturor. | |