| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [25.Jun.08 10:13] |
| mi-a placut iesirea din cochile, mai devreme/mai tarziu poate fiecare facem pasul,apoi: căci ei vor mai prinde întuneric/și coji de pământ. coji de pamant f metaforic. mcm | |
| = Floriana, | Doru Emanuel Iconar [25.Jun.08 11:39] |
| „vine o umbră peste viața fiecăruia când își iese din cochilie” Sunt cele mai semnificative versuri din poezia ta extrem de simplă. Dar de ce numai „umbra”, numai durerea ne poate scoate din cochilie? Cred că fiecare pas făcut în lume ne „scoate” din propria cochilie și între incubație și ultima zi „murim” puțin câte puțin căci prindem întunericul pierzând lumina primită la naștere. Doru Emanuel | |
| = .... a inviat ! | iulian vadean [25.Jul.08 14:37] |
| Dupa ce vei fi cunoscut lumina, vei fi inteles ca viata de pana atunci nu a fost decat o prelungire a uterului.... tunelul ce trebuie traversat... Initierea! Maine, da, maine vei cunoaste viata. Acum esti moarta, la noapte vei invia, iar de maine vei incepe sa traiesti si vei spune :"azi e prima zi din restul vietii mele" Succes. | |