| = glissando | florin caragiu [21.Jun.08 14:45] |
| foarte bine creată tensiunea, figura poetului se decelează din cutremurul iscat de punerea piciorului pe pamant. reactiile sunt in masura sa concentreze atentia spre falia dintre eul liric si eul transliric. bine apasate detaliile "glisarii", angoasa ecranării și furtului de identitate, relieful substituirii. | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [21.Jun.08 16:39] |
| venirea ta pe pamant(primele doua versuri) nu este lasata asa oricum, este intampinata de fiecare cum poate.lait-motivul nordului si nou-nascutul din final mi-au placut cel mai mult, parca aici se misca nucleul poemului. frumos. mcm | |
| = părere | Ecaterina Bargan [21.Jun.08 22:00] |
| poetic ai redat acele circumstanțe ale luminoasei apariții poetului N.P., inelară chiar structura, oferindu-i continuare poeziei. aceleași gesturi, același pas, identificarea chipului/spiritului său în altcineva... o incertitudine doar: ("avia să se nască") cu "i"? | |
| = Florin, Carmen-Manuela, Ecaterina, | Nicolae Popa [22.Jun.08 13:01] |
| Citindu-va comentariile ma intreb daca nu ar fi fost mai bine sa nu fi scos "poetul" in titlu. Textul a fost conceput doar ca un fel al meu de/a intelege mai bine cum e povestea aia cu dublul. Că "cineva imi chinuie carnea" nu ma mai deranjeaza ca la inceputuri. Dar cum a inceput totul? Cam asta am insistat să-mi explic - adevărat prin mijloace poate prea poetizante. Cel care suporta consecințele acestei dedublări e omul care depinde traiește realmente in carnea trupului, ci nu poetul. Acesta e un fraier in definitiv. El mai are și perspectivele altor spații... Va multumesc pentru participare la acest, hai să-i zic, spectacol! | |