| = semn | indra constantin [21.Jun.08 12:56] |
| usile ubicue-ca forme multiple de izolare si autoizolare, de stopare abrupta a relatiilor emotionale dintre oameni usile-ca o trasatura nativa, ca o caracteristica inalienabila un poem cursiv, scris intr-un ton calm, grav, uneori ironic, starea de tristete si regret amplificandu-se gradual. | |
| = „între fiecare doi oameni e o ușă de sticlă” | Doru Emanuel Iconar [21.Jun.08 12:31] |
Cu atâtea facilități în jurul nostru parcă s-au deschis mulțime de uși, „uși de sticlă transparente”. Numai că nu au adus cu ele transparența ci înstrăinarea căci ne îndepărtăm tot mai mult unul de altul, țintuiți de nefireasca noutate. Doar că sunt ferestre ce nu pot fi deschise, praguri care nu știi cât sunt de înșelătoare decât atunci când „te izbești cu nasul de ele”. Ar mai fi multe de spus dar las cuvântul si altora. Așa am citit eu poezia, gândul. Mă înșel? Doru Emanuel | |
| = Emanuel | florin caragiu [21.Jun.08 12:38] |
| Mulțumesc pentru citirea atentă, e una din interpretările posibile și plauzibile, nu te înșeli :) te mai aștept cu drag Florin | |
| = Constantin | florin caragiu [21.Jun.08 13:02] |
| da, este o izolare "la vedere" in care gesturile nu sunt duse pana la capat. ma bucur de vizita si semn, multumesc. | |
| = Indra | florin caragiu [21.Jun.08 13:05] |
| scuze, am incurcat numele mic cu cel de familie, citesc in biografie "nascuta", deci numele mic trebuie sa fie Indra. incantat de cunostinta. :) | |
| = usile | Carmen-Manuela Macelaru [21.Jun.08 16:49] |
| un elogiu, o marturisire, un strigat, usile, da usile. pot izola dar pot si deschide la fel de bine. poemul parca e un tablou, citindu-l aveam in fata imaginea unui tablou cu diverse usi,incurcate, nu stii pe unde sa intri, sa iesi, un poem ca un vis, ramane sa vad daca mai gasesc si eu usa sa plec de pe pagina ta:):) mcm | |
| = Carmen | florin caragiu [21.Jun.08 17:07] |
| ca bine zici, e chiar un fel de vis :) mersi frumos. cu drag, Florin. | |
| = florin caragiu, doar o ușoară înclinare din cap,... | Teodor Dume [21.Jun.08 17:34] |
| un poem reușit prin construcție-formă, discurs plin dar și cu urmă de rafinament(subtilitate) un labirint plin de sensuri în care orientarea foarte dificilă creează(obligă la) situații... penultima strofă, preferata mea "de la un timp oamenii nu se încumetă să grăbească pasul sau să întindă mâna amicilor zâmbesc numai cu o ușoară înclinare din cap" dar și un final deosebit, de zece... o să reproduc finalul pentru a confirma (motiva) partea de început a comentariului meu "se întâmplă ca ușile pur și simplu să nu se deschidă ba chiar te înconjură din toate părțile și nu mai poți decât să te oprești oriunde ai fi și să aștepți pe cineva care să spargă din greșeală una din ele iar tu te strecori pe lângă el transparent" pentru aceste două strofe, în special, dacă nivelul mi-ar permite, aș da o stea, dar totuși o acord pe cea de suflet, mult mai valoroasă decât cea aurie în colțuri... poem deosebit, încărcat de sensuri mulțumesc pentru împlinirea lecturii cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Teodor | florin caragiu [22.Jun.08 23:28] |
| Multumesc pentru comentariu, ma bucur de vizita in labirint :) cu stima, Florin. | |