| = poezia de dincolo | ioana bolba [21.Jun.08 10:19] |
| Vasile, am ramas blocata oarecum intre lucrurile dintre ferestre si mana intinsa spre dincolo..chiar asa se intampla. imi face impresia unui traseu de viata "sunt câteva lucruri între ferestre jucării uitate flori care s-au uscat hăinuțe rămase prea repede mici", cu dorinta de a merge pe jos spre propria mormantare.doar poetii pot face asta din viata, doar ei (tu) poti sa converstesti apusul la un alt rasarit. mi-a placut enorm imaginea finala: "îmi voi deschide poarta cu reverență și-n loc de bani voi pune-n palmele întinse poezie". incantata de trecere, Ioana Bolba | |
| = Argument | Ioan Jorz [21.Jun.08 11:37] |
| O cursivitate și o claritate a textului, impecabilă. Nu se pocticnește în poetizări inutile, în cuvinte care pot lipsi. Cadrul este, ca în multe dintre poeziile autorului, unul domestic și citadin, totodată. Discursul poetic mimează dialogul casnic, el fiind unul solilocvial, receptorului permițându-i-se doar să-l audă. Poemul este unul de atitudine, calmă și ușor ironică. Am să mor... Ei, și? Am să merg înaintea cortegiului, am să deschid portița de la țintirim și am să pun în palmele întinse poezie. Iată o formă de plată a trecerii, sugerând asumarea destinului de poet: Eu sunt dator să scriu, să depun mărturie. Mi-a plăcut, pentru sobrietate și mesaj. Cu amiciție, | |
| + ploaie | florin caragiu [21.Jun.08 12:31] |
| un text excelent, în care derularea pe repede creează impresia fulguranței, iar detașarea plină de compasiune surprinde lucrurile și stările sunt surprinse în crizele lor revelatoare. poezia e aici darul cuvantului care opreste in loc fie si pentru o clipa aceasta derulare si recuperează ceea ce se pierde nebagat in seama în graba zilnică - dragostea impartasita. Las un semn de sincera apreciere. nu am înțeles obsesia ta pentru urme e suficientă ploaie pentru a muri curați am văzut la știri cum unul a căzut de pe scară din cauză că nu l-au mai ținut picioarele și nici oamenii îmi voi deschide poarta cu reverență și-n loc de bani voi pune-n palmele întinse poezie | |
| = Vasile Munteanu, în loc de bani,... | Teodor Dume [21.Jun.08 18:13] |
| un text deosebit în desfășurarea sa, o clipă din cotidian. acuratețea discursului și imaginile bine plasate împlinesc poemul îmi place în mod deosebit și intrarea în poem "sunt câteva lucruri între ferestre jucării uitate flori care s-au uscat hăinuțe rămase prea repede mici" și un final pe măsură "mi-am propus să merg pe jos chiar și la propria înmormântare îmi voi deschide poarta cu reverență și-n loc de bani voi pune-n palmele întinse poezie" citi cu plăcere, stimă și considerație, teodor dume, | | |
| = . | Vasile Munteanu [21.Jun.08 21:34] |
| mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul de cuvânt. Ioana: așa cred și eu, că poezia trebuia să treacă prin ceva, către cineva (același sau altcineva); în definitiv, viața e numai o transformare; mulțumesc. Ioan: ai tu felul tău de a desface matematic parantezele (iar asta nu e rău); nu știu dacă jemanfișismul e unul voit (sau numai dacă e), dar, referitor la "solilocvial", cu siguranță poezia în sine e un dublu monolog: atât al autorului, cât și al cititorului; cu reciprocitate. Florin: nu e mărturisirea unui iov, dar uneori nici revolta noastră nu e autentică; măcar sinceritatea are darul de a ne umaniza; cu reciprocitate. Teo: vorba lui Florin, e numai trecerea unui cuvânt; de ce și pentru cine eu nu aș putea răspunde; mulțumesc. | |