| = unșpe metri... | ioana matei [18.Jun.08 20:02] |
| mon cher...in textul tau parca la fiecare doua pase trei trimiteri...unde?...asta descopera doar cititorul...punctul culminant? ..."ești trilulilu! ai să mori! ai să mori"... eu sunt ioana matei si-mi pasa de tine "trilulilu crocodilu"... un gol dincolo de...cuvinte... | |
| = "fain" | Doru Emanuel Iconar [17.Jun.08 13:12] |
M-a împins curiozitatea să citesc acest text, de obicei urmăresc numai comentariile făcute pe diverse texte. Acu’ gândesc c-a meritat. Continuă? Povestirea? Că-mi plăcu! Și mă lăsa-și cu ochi-n soare! Cred că este una din povestirile mai vechi sau mă înșel? Citit dintr-o răsuflare, pentru mine un text incitant, insolit, ca și universul pe care îl prezinți. The Kidd | |
| = Am "văzut" | Ioan Jorz [17.Jun.08 20:08] |
| Unicul simț al aparatului meu critic este cel vizual. Dacă reușesc să "văd" textul, spun că am citit o proză bună. Pe acesta l-am văzut. Cadru cu cadru, poveste cu poveste, închegându-se. "La meserie"! Cu stimă, | |
| = bun :) | Roxana Sonea [18.Jun.08 01:04] |
| descrieri bune, regionalisme, umor de situatie si nu numai, strop de real, dialog credibil (imposibil sa nu razi cand citesti un moldovean ;))ingredientele unei bune proze :) mai vin cu placere | |
| = ioana, doru, ioan, roxana | felix nicolau [18.Jun.08 20:06] |
| ioana--la ce trimitteri grave te referi? doru - daca am reusit sa captivez un cititor ca tine care pe vremea aia nu era programat, inseamna ca nu e chiar asa naspa bucata. ioan - vizualizarea am invatat cat e de importanta din tehnica redactarii scenariilor roxana - imi amintesc de o proza a ta cu un accident bulibasic:) asa ca e normal sa ai simtul graiurilor. mult multumesc pt efort | |
| = felicitari Felix! | Marius Surleac [18.Jun.08 21:03] |
| Ioana, cred ca nu e nici un gol dincolo de cuvinte – mai degraba plin de imagini Eu unul vad un text inchegat in pitoresc, plin de traire intensa, un sirag de imagini derulate rapid pentru a crea un film de scurt metraj derulat de cuvinte si inteles de creierul mereu uimitor, iar fluxul e acelasi pana la sfarsit cu exceptia unei treceri bruste dintr-un plan intr-altul: „băă, de ce-o lași să vâslească, băă? urlă de pe mal doi moldoveni invidioși. rahat, întotdeauna femeile trebuie să vâslească; le place asta. chiar și fetițelor.” O zi in plina zi de targ in descrisa minutios, unde oamenii vin sa faca negot. Textul aduce pe alocuri ideea unei romanii colorate ramase in urma, cu securitate, cu Europa libera. Totusi textul imi mai aminteste un pic si de emotionalul si ziua de targ asemeni morometilor. Totodata, observ ca ai prins foarte bine spiritul moldovenesc, vorba cu tot cu alinturi dar si respectul fata de Dumnezeu: “Gicu, termină odată! Hai sî ni fașim rugăciunea.”, sarbatorile: „și porunci să vie borcanul ăl mare cu miere, ca să moaie toți castraveți în el”. In final, acest text imi aduce aminte de o copilarie aproape similara cu clipele pe care le-ai descris tu in acest text Felix, mai ales in zona Moldovei (eu sunt moldovean, si aceste descrieri ma duc cu gandul acasa, la locurile natale). Sincere multumiri, Marius | |
| = Felix... | ioana matei [19.Jun.08 03:46] |
| *gravul* iti apartine...nu ma refeream la trimiteri grave...voiam sa spun ca pentru mine textul tau mustaceste..."cu-atât de multe intelesuri"...e mare lucru sa vorbesti simultan in mai multe limbi...si s-o faci si cu mult umor, unul foarte inteligent si mai ales, cu un fel de detasare...cam asa au ajuns la mine cuvintele tale...pline ochi de viata...de o seva incredibil de robusta ce continua drumul...nu mi-a scapat privirii nici poza..despre ea tac... Marius (imi cer iertare, Felix!)...cred ca Felix a inteles golul meu...Ficus mi-e verisor... | |
| = plase tesco | felix nicolau [20.Jun.08 12:06] |
| marius, raman la parerea ca e unul din cele mai lente texte ale mele. dar ma bucur ca se vizualizeaza atmosfera. si nu uita ca astept intot sa-mi arati si punctele slabe. nu mai exista capodopere azi ioana - am inteles eu ca ai inteles:) despre imagine - e un tablou expus in sala de arta contemporana de la vatican. cred ca acum s-ar putea pune pe cruce un consumator cu plase de la Tesco | |
| = in cazul de fata | Adriana Gheorghiu [27.Aug.08 08:11] |
| Cind am lasat din mina nuvela lui L. Rebreanu “Prostii”, unde doi tarani romani, desi se scoala cu noaptea in cap ca sa prinda trenul in care, pina la urma, nu se urca, nu m-am gindit o clipa la ei ca la “prosti”. In schimb, dupa ce am terminat de citit textul realist-naturalist “Pisaciosii”, chiar cred ca am lasat in urma lecturii niste “pisaciosi”. Si mi-am zis ca asta nu e bine. De ce? Cred ca am ramas cu gustul limbajului si nu cu cel al oamenilor. Freud afirma ca opera de arta este fructul slabiciunii artistului. Si asa imi vine sa cred ca “slabiciunea” autorului, in cazul de fata, este limbajul, care, prea slobod , in loc sa personalizeze personajele, le depersonalizeaza. Asta nu inseamna ca spatiul social nu se lasa definit ca un spatiu social monstruos ( “construit” prin genocid de tip ceausist), in care taranul roman nu-si parcuge drumul complet pina la oras, iar oraseanul nu-l completeaza pe-al sau spre satul romanesc. Indiferent care este comparatia cu Rebreanu, textul te imbie la lectura. | |