| = fiecare | cezara răducu [08.Jun.08 14:27] |
| piesă din acest colaj, duc, la final la o mitologie ,,păcala făgețului,,. le-am urmărit pe toate și de fiecare dată aflu simboluri greu de găsit altundeva. mi-au plăcut dăltițele de aur. doar cu ele poetul își poate scrie chipul pe trupul poeziei. cu drag, | |
| = . | sorin ene [08.Jun.08 21:08] |
| are gust de inocent si rustic. nostalgii neimpuse dar limpezi. perceptibila de altfel emotia estetica ce tinde a se rasfrange in ecouri. nu ma impac defel cu scapatul pedalei din laba. | |
| = semn... din pacala fagetelului | Petruț Pârvescu [23.Jun.08 00:31] |
| Cezara si Sorin, va multumesc pentru semnele voastre pe campia numerelor si va astept, de fiecare data, cu prietenie si respect. | |
| = eu...recunosc | eugen pohontu [24.Jun.08 10:35] |
| doamne!, e un amestec de simplitate (firesc?!) si filosofie, greu decelabile, unde incepe metafora (incepe?) si unde se termina strigatul vietii: "impinge Baaa" excelenta constructie, are ziduri solide, sprijinite de cuvant filtrat atent, este o POEZIE. mie imi sugereraza o poezie de dragoste, de care vreti, de femeie, de viata, de natura, de timp... m-am scaldat in versurile astea, au culoarea excelentzei, de ce n-au fost pe pagina de start(sau n-am vazut eu, scuze) 'pytesti' e vreo licenta:)? as fi vrut sa dau citate din poezie, asta de fapt insemnand ca trebuie s-o repostez, pe toata!!! | |
| = re/semn... din pacala fagetelului | Petruț Pârvescu [27.Jun.08 19:17] |
| Eugen, iti multumesc pentru mesaj. niciodata si nimic nu este terminat... ma bucur sa constat ca, dincolo de cuvant, ceea ce cautaum, incercam sa aducem spre aproape de noi, bucura, trezeste emotii, place si la altii. este modul cel mai corect de abordare a micului tau pariu intrucuvant. cat priveste pagina de start sau re/trecere, nu prea ma interesaza acest amanunt. sunt, se pare, dupa cum obsev , uneori, mult prea multi care vegheaza si stralumineaza in acest sens. sa ne citim cu intelegere si respect... cu prietenie, | |
| = ' | Mihai Robea [27.Jun.08 22:00] |
| "bătrâne", bicicleta asta e un Hummer cu care ne porți din purgatoriu în infern și apoi în păcala făgețelului, pedalând cu originalitate și artă. | |
| = ... | Rugescu Ioana Adina [28.Jun.08 00:30] |
| Imagini bine conturate ce ne reamintesc notiuni importante ...aproape uitate! Ria | |
| = semn la ...semne | Petruț Pârvescu [29.Jun.08 04:04] |
| Ioana si Mihai, si eu va citesc cu placere. va multumesc pentru comentariile voaste si va mai astept in pacala fagetelului. | |
| = maraton | Laura Șoltuzu [10.Jul.08 05:16] |
| Multe cuvinte prin pedalările și spițele încâlcite în circuitul natural, greu de înțeles ca însăși umanitatea. Interesantă păcala făgețelului 7. | |
| = semn (vizita intoarsa, cu intarziere) | bogdan federeac [14.Jul.08 05:13] |
| pacala ar fi redescoperit daca ati aduna aceste poeme intr-un volum unde poti descoperi originalitate conteaza mereu sa descoperi fagasul propriu pe care sa il exploatezi si un personaj cu priza la cititor descrieri, expresii de tip oximoron de gen "cadeam invers"; "gol enorm maret". imi place, redescoperiti poezia si o imbunatatiti mereu | |
| = re/semn din pacala fagetelului... | Petruț Pârvescu [15.Jul.08 01:22] |
| Laura, iti multumesc pentru cuvintele tale. ma bucur sa consat ca, dincolo de ecranul computerului, textul meu trezeste interes si apreciere... Bogdan, multumesc pentru semn. despre volum..., draga prietene, cat de curand posibil. nu m/am grabit niciodata!... cu prietenie, | |
| = high on the road:) | dana julei [17.Jul.08 06:11] |
| La prima vedere mi s-au parut simple insiruiri de actiuni impletite menite sa-ti aduca in prim-plan stradania personajului de a-si conduce propriile trairi pe un drum anevoios parand sa nu ne zica mai nimic.Dar sensul subtil se ascundea de fapt in spatele acestei alegorii greu de asimilat la inceput.Cred ca vroiati sa ne transmiteti sentimentul minunii de-o clipa ,unde lumea ingheata la staruinta eului de a-si dovedi maretia sfarsita prin zadarnicie "degeaba printre spițele tari uleioase mergând înapoi se vedea cerul negru ca smoala și stele verzi mici s t r ă l u c i t o a r e !.." Asa mi s-a infatisat mie poezia aceasta.Cu respect,Dana! | |
| = petrut parvulescu | adelina manea [19.Jul.08 00:28] |
| da, petrut, asta este un text plin de vigoare, si extrem d edinamic. am avut impresia ca trece toata lumea pe langa mine, intr-o goana nebuna. ti-am remarcat mai ales maiestria constructiei, a finalului ramas suspendat exact asa cum ar trebui sa fie, ca o roata ce continua sa se invarteasca dupa ce bicicleta si biciclistul s-au prabusit... ca sa nu cazi,vezi tu, trebuie sa continui sa dai din pedale. sa nu te opresti. cati ani mi-au trebuit s ainteleg asta?! | |
| = Lumea văzută de pe biciletă | Călin Sămărghițan [19.Jul.08 10:32] |
| Nu mă gândeam că poți să scrii o poezie despre mersul pe bicicletă. Petruț ne dovedește că da. Eu i-aș mai spune și lumea văzută de pe bicicletă, printre spițe sau de deasupra pedalelor. Când una, când alta. Cu toată seriozitatea, desigur. Dealtfel și moto-ul ne avertizează că e așa. Se disting câteva expresii remarcabile, pe care nici nu știi de unde le scoate după atâta determinare de a pedala mai departe: ”creierul - sărbătoare de patimi”, ”ciripind”-ul acela este seducător în context, ”podoabă ruinelor soarele băț” are o construcție foarte reușită, dacă-ți distragi atenția de la pedalat, o savurezi pe deplin. Și ”cădeam invers” desigur, se adaugă aici. Plină de haz pe alocuri, poezia are un final de-a dreptul ghiduș. Întregul ciclu merită remarcat, dar asta poate mai târziu. | |
| = petrut parvescu va raspunde din pacala fagetelului | Petruț Pârvescu [21.Jul.08 23:18] |
| Adelina, remarc comentariul tau pertinent si iti multumesc pentru sinceritate. Calin, iti multumesc pentru mesaj ai dreptate, de cele mai multe ori suntem luati pe nepregatite. poate asta este farmecul..., indoiala si adevarul clipei. cu prietenie, | |
| = Da... | Violeta Savu [24.Jul.08 18:07] |
| ... si mie mi-a lasat impresia de galop liric, in sensul cel mai bun. Am simtit f des, dupa citirea unor pasaje de aici, nevoia acuta de a-mi trage rasuflarea. E si ludic, si (auto)persiflare care in final aluneca in minunata metafore. Superb totul. Si pe sufletul meu mai ales ultimele doua strofe: "mă trezeam târziu într-un gol enorm măreț și împreună cu mine roata cilindru oglinda bilele lanțul gros de abanos murdar de vaselină și ea peste mine degeaba printre spițele tari uleioase mergând înapoi se vedea cerul negru ca smoala și stele verzi mici s t r ă l u c i t o a r e !.." Violeta | |
| = semn cu multumiri | Constantin Severin [25.Jul.08 15:07] |
| Draga Petrut, Iti multumesc mult pentru cuvintele tale, ma bucur ca esti un autor foarte activ, cu o viziune proprie din care se stravede ca intr-un palimpsest trecutul agangardist al oraselului in care ne-am cunoscut, Dorohoi, iti urez mult noroc si iubire! | |
| = re/semn din pacala fagetelului... | Petruț Pârvescu [26.Jul.08 11:21] |
| Violeta, cu darul si harul lecturii... m/a bucurat interventia ta pe textele mele. apreciez sensul si cuvantul cel fara de incept... Constantin, de zece ani locuiesc la botosani. (poate lasi un numar de telefon...) iti multumesc de semnul tau pe campia cu/si fara de numere... cu prietenie, | |
| = "calare pe situatie" | Claudia Radu [26.Jul.08 21:50] |
| am citit acest ciclu de poeme inca de la primele texte, cand intrase la atelier din confuzie, probabil (numele neobisnuit al satului, apoi mai erau acolo niste regionalisme care ingreunau cumva receptarea la adevarata valoare). m-am bucurat apoi cand am vazut aprecierea, pentru ca aceste texte/fragmente de viata au o originalitate a spunerii, a atmosferei create undeva intre amintire si fictiune, aduse intr-o forma care nu-i deloc arhaica, desi evoca un astfel de trecut (pentru cei mai tineri, desigur). zic ca le poate citi oricine, de orice varsta si le va simti fascinatia, regasindu-se in ele. uite, eu m-am vazut in textul asta, mi-am amintit bicicleta, drumurile de la tara, caderile cu bicicleta, spitele si lantul ei afurisit care trebuia pus la loc daca aveai nesansa sa "dea in gol", minunea aia toata de atunci, campul, cumpana fantanii, padurea, aerul respirat in goana nebuna. si cred ca asta este important. niciun artificiu stilistic nu ma face sa apreciez atunci cand nu "rezonez". aici rezonez. pentru simplitate, pentru acest univers care se poate recrea la randul lui in noi, asa cum ni-l amintim. multumesc! | |
| = re/semn... | Petruț Pârvescu [02.Aug.08 00:56] |
| Claudia, incantat de semnul tau pe acest site... si iti multumesc. daca pohema/ul gaseste rezonanta, apreciere critica etc., este cel mai important lucru/fiinta pentru mine. restul e tacere!... cu prietenie, | |
| + târziu | florin caragiu [03.Aug.08 15:34] |
| superbă poezie. o desfășurare a detaliilor extrem de vie, curgătoare și antrenantă, cu o precizie și putere de sugestie filmică, aș spune. în acelați timp, glisarea, detașarea și contemplarea, sentimentul încetinirii și cufundării în poveste. finalul e de excepție, ca o ieșire din pedalarea temporală și surprindere a unui alt plan sub reflectoarele unei perspective inversate. deși am ajuns după atâta timp, nu mă lasă inima să nu las semn. better later than never :) cu prietenie, Florin | |
| = tarziu | Stefan Doru Dancus [05.Jan.09 18:47] |
| "mă trezeam târziu într-un gol enorm măreț" - extraordinara alipire a cuvintelor. Intr-un fel, asociez acest vers unuia scris de Ioan Moldovan de la Oradea: "facem ce facem si pierim". Fastuos, tradator, taind prin carne si nervi - acest vers. Sa ai pace, Dancus | |
| + Stele verzi | George Pașa [21.Mar.09 23:27] |
| Recitesc, pentru a nu știu câta oară această poezie și e ceva aici care nu-mi dă pace. Și cât de potrivit e acel motto din Dante, fapt pe care abia acum îl observ. O memorie selctivă, concentrată asupra esențialului sau, mai dagrabă, o retrăire a unor momente aparent banale, dar acum reconfigurate sub aura poeticității. "Acolo se sfârșea abrupt totul", pe malurile Vezii, dar tot acolo începea și o altă lume, după acea cădere in-vers. Cine spunea că nu se mai scriu lucruri bune și despre experiențele din lumea satului? Petruț Pârvescu realizează acest lucru, fără ironie postmodernă, dar nici în manieră pășunistă. Discursul său e modern, ingenuu și profund concomitent. Petruț, te mai așteptăm cu alte poezii, lipsește spiritul tău pe aici. | |