| = lumina | tincuta horonceanu bernevic [07.Jun.08 19:28] |
| Finalul deosebit:"măcar atât cât să pot aprinde o lumină" scoate în evidență lumina care arde în noi și la sfârșit, pare că se stinge, dar în ea se topește încet, sufletul, ca un cântec... tincuta | |
| = "lumina din lumina..." | ioana bolba [07.Jun.08 19:30] |
| frumos poem pentru cel care a stiut sa ramana putin inlauntrul sau sa aduca lumina, intotdeauna bunicii sunt cei care ne pregatesc lungul drum al fiintei spre noi insine si spre nemurire.. multumesc de trecere si de citire, mereu incantata ca iti gasesc "urmele" pe aici cu drag, | |
| = teodor, | cezara răducu [07.Jun.08 19:33] |
| ,,mirosul mâinilor nu atinge sângele,, a fost suficient să-mi lumineze o zi ....fără miros. am văzut aici două poeme superbe, primul ar fi până la ,, ca să pot veni la tine,,. cu aceeași lumină care trece prin noi când ne atinge ingerul, cezara | |
| = Despre a rămâne în tine | Călin Sămărghițan [07.Jun.08 20:53] |
| Lucrurile care se întâmplă atunci nu știi dacă sunt în trup sau în afara lui, poezia știe. "Ultimul psalm" e plin de candoare și e o viziune a lucrurilor dinspre înlăuntrul lor. "Buzele zgâriate de timp", sângele de atins, lumina care stă să... apară, da, iată un bagaj al ultimelor dorinți. | |
| = re;tincuța horonceanu bernevic, ioana bolba,... | Teodor Dume [07.Jun.08 21:40] |
| tincuța, mulțumesc de semn și selecție sfârșitul întotdeauna aduce dorinți numai că ...se sting odată cu noi cu prietenie, teodor dume, ioana, prezența ta în pagina mea bucură mult nici nu știu cum să răspund comentariului tău atât de generos. o să te citez:"intotdeauna bunicii sunt cei care ne pregatesc lungul drum al fiintei spre noi insine si spre nemurire." da, este un fapt incontestabil mulțumesc pentru oprire și semn te aștept cu drag și în altedăți cu prețuire, teodor dume, | |
| = re; cezara răducu, Călin Sămărghițan, | Teodor Dume [07.Jun.08 22:02] |
| cezara, mulțumesc de oprire și semn. pentru mine, cuvintele tale au greutatea valorii. mulțumesc și pentru remarcă. ochiul tău bine format a observat și chiar diferențiat tenta de final. după o vreme o să revin asupra textului pentru a-l îmbrăca separat chiar dacă germinează aceeași idee te așteptcu drag și altădată cu sinceritate, teodor dume domnule călin, vizita mă surprinde plăcut. mulțumesc pentru cuvintele frumoase din comentariu. mă bucur că poemul meu v-a împlinit lectura. vă mai aștept și să nu uit; bagajul ultimelor dorinți e unul mult prea sărac. în fapt ne gândim, cel mai mult, la cei care rămân și nu la cei care ...pleacă stimă și considerație, teodor dume, | |
| = "măcar atât cât să pot aprinde o lumină" | Doru Emanuel Iconar [07.Jun.08 22:40] |
| Teo, Un final minunat cum de câteva poeme nu am găsit la tine. Mi se părea că pierduseși cărarea, te-ai rătăcit căutându-te și iată azi ți-ai reamintit, ție și nouă „ că mai ai de citit un psalm”. Eu aștept mai multe. Numai astfel poți aprinde lumina din noi. „Doamne, dă-mi atâta putere să-ți împlinesc cuvântul ca să pot veni la tine” Doruleț | |
| = Lîngă viață - noi | Nicolae Popa [07.Jun.08 23:02] |
| M-a pus pe gînduri ideea că lîngă noi stă viața ("Lîngă mine stă viața"). M-am lăsat dus de text în totalitate. Probabil plăcerea lecturii se datorează mai ales acestor secvențe: "i-a zâmbit cerului apoi printre buzele zgâriate de timp" "mirosul mâinilor nu atinge sângele lângă mine stă viața și totuși aș vrea să mai rămân puțin înlăuntrul meu" MUltă lumină, Teodor! | |
| = re< doru emanuel iconar, | Teodor Dume [08.Jun.08 15:34] |
| doruleț, mă bucură aprecierea ta și constatarea reîntoparcerii mele din rătăciri... da, au fost câteva și iată-mă înapoi la finalurile care îți plac ție. nici nu puteam motiva lipsa ta din pagina acestui poem în care tu te poți plimba în voie cunoscând regulile... poate m-aș fi așteptat la un comentariu mai amplu fiindcă textul vizează viața și dorințele de sfârșit ale bunicului care de fapt sunt dorite să le obțină pentru nepotul său și în general pentru toți ace care rămân aici pe pământ dar...poate în alte intervenții mulțumesc de oprire și semn. cu drag, teo | |
| = sunt cel din/ lăuntrul sufletului | Doru Dorian David [08.Jun.08 16:07] |
| doamne, "eu sunt cel din lăuntrul sufletului dă-mi atâta putere cât să-ți împlinesc cuvântul ca să pot veni la tine mirosul mâinilor nu atinge sângele lângă mine stă viața" Un poem inmiresmat de esente fundamentale, demn, limpede, ca para lumanarii cand induplecati tragem o linie sub viata... si ne intrebam cine si daca mai suntem! O zi buna! | |
| = re; Nicolae Popa, mulțumesc... | Teodor Dume [08.Jun.08 16:42] |
| domnule Nicolae Popa, mulțumesc pentru onoarea de a vă avea oaspete în pagina mea precum și pentru comentariul atât de generos. mă bucură faptul că secvențele extrase din poem v-a atras atenția ați sesizat foarte bine nuanța ideii "lângă mine stă viața" deși textul e unul religios, în spatele cuvintelor se ascunde o umbră de filozofie care ar fi comportat o deschidere de păreri. sunteți singurul care ați făcut remarca respectivă, pentru care vă mulțumesc. probabil o voi dezvolta... vă mai aștept, stimă și considerație, teodor dume, | |
| = răspuns;Doru Dorian David, | Teodor Dume [08.Jun.08 18:10] |
| 3D, Mulțumesc pentru timpul acordat poemului meu precum și pentru comentariu. știam că o să treci să mă saluți virtual pentru că am scris cu gândul la tine ca cititor încercând să țin cont de părerile tale și ale altora bineveniți în pagina mea.sper să te fi mulțumit textul de față. am căutat să îmbin discursul schimbând unghiul de privire al cititorului ți nuanțând puțin, chiar foarte puțin starea. și aici mă refer la latura filozofică, latură remarcată cu multă rigoare de către domnul Nicolae Popa (țin să-i mulțumesc și aici) da, selecția făcută de tine face parte din filonul poemului. ai intuit cu precizie ceea ce vroiam. mulțumesc și te mai aștept cu prietenie sinceră, 3d teodor dume, | |
| = Câtă sfiiciune | Emil Iliescu [08.Jun.08 19:11] |
| Câtă sfiiciune în trecerea versurilor tale pe lângă icoana străveche a celui ce ți-a petrecut copilăria! Și eu simțeam la fel, când mă așezam lângă vorba domoală a bunicului, călător obosit de drumurile vieții, și așteptam să beau din ciutura cuvintelor lui blânde, simple, transfigurate în pilde...E adevărat, Teodor, buzele bunilor noștri erau zgâriate de timp, care parcă nu mai avea răbdare cu ei...Singurul care îi aștepta cu dărnicia milei sale nemăsurate, era însuși Domnul, căruia îi plăcea atât de mult psalmul laudei șoptit de vocea sângelui ce nu se lăsa dus încă spre drumul de dincolo...Întotdeauna bunii noștri au cerșit încă o fărâmă de ceas pentru a mai lumina cu trecerea lor pământul, dar ei nu știau că lumina pe care o dăruiseră lumii, adică noi, urmașii lor, străluceam înaintea Domnului ca o metanie de zi și de seară... | |
| = re; emil iliescu, | Teodor Dume [08.Jun.08 21:40] |
| domnule emil, trecerea mă onorează. mulțumesc mult pentru comentariul detailat mă bucur că ați înțeles mesajul întocmai. vă mai aștept, cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Re: | Doru Emanuel Iconar [08.Jun.08 23:06] |
| Teo, Îmi pare rău dacă așteptai mai mult, dar sunt versuri care-ți aduc o stare aparte, o sfiiciune în a le diseca, a le întoarce pe toate fețele. Simți că strici vraja lor și e păcat. Apoi în acel bunic eu te văd pe tine, „zâmbind cerului” chiar dacă ai: „ buzele zgâriate de timp” și ruga ta o văd în versurile: „doamne, eu sunt cel din lăuntrul sufletului” Și-mi vorbești. Doruleț | |
| = re< doru emanuel iconar, ..... | Teodor Dume [09.Jun.08 05:43] |
| doruleț, da, ai gândit bine. mă bucur c-ai înțeles mesajul. scuză-mă pentru primul răspuns care s-a vrut o trecere mai amplă, dar nu era cazul. cu drag, teo | |
| = ...as vrea sa mai raman | eugen pohontu [09.Jun.08 12:00] |
| are dreptate Dorulet, versurile tale sunt prea sfioase si diafane pentru a intra cu cuvintele noastre bolovanoase in ele, textul insusi are o curgere sfioasa, lina in care nu mai incape nici macar o virgula m-a impresionat profund atat prin mesaj dar si prin maiestria constructiei ceea ce am remarcat este ca textul poate fi simtit unitar dar si spart in cateva poeme de sine statatoare care pot avea viata lor proprie adie atat de frumos si necuvintele nichitiene, ceea ce presupune o buna stapanire a metaforei - o intoarcere inlauntrul sinelui raman totusi uimit cum de nici un editor n-a remarcat pana acum curatenia si profunzimea versurilor tale, ...pe cand un volum??? | |
| = re; eugen pohontu, | Teodor Dume [09.Jun.08 21:24] |
| eugen, în primul rând mă bucură trecerea și commul tău alcătuit la superlativ.da, ai dreptate și tu și doruleț, nu poți interveni acolo unde crezi că e bine. mulțumesc ție și lui doruleț pentru eficacitatea cuvintelor și încrederea acordată prin "abonamentul" de cititor în pagina mea. în legătură cu "steluțarii" ți-am răspuns sub textul anterior. împlinirea lecturii voastre reprezintă stea pentru mine. publicarea acestor texte în volum ( la care lucrez)nu implică numărul steluțelor acordate. a, era să uit...ai remarcat foarte bine nuanța unor părți care ar putea fi un poem de sine stătător. aici e vorba de ultima parte care are o tentă mai accentuată cu doar o părere față de prima, numai că au legături de "sânge", deci sunt înrudite înașafel încât pot rămâne așa sau se pot separa. o să mai revin asupra textului. mulțumesc tuturor cu sinceritate, teodor dume, | |