| = rugăminte | cezara răducu [07.Jun.08 15:06] |
| rog editorul să șteargă unul din texte. din eroare, am dat dublă confirmare. mulțumesc. | |
| = cezara răducu, doar pentru felul în care... | Teodor Dume [07.Jun.08 15:54] |
| cezara, îmi pare deosebită intrarea în poem "dacă vreau să-mi încălzesc mâinile/ călătoresc într-un oraș/ cu forme rotunde" observ un proces tehnologic de desfășurare (și construcție) a poemului care nu necesită niciun fel de efort la "citirea" mesajului. acuratețea predomină... e un text manierat... iar finalul îmi place și mai mult "cândva l-am iubit doar pentru felul în care mă ridica pe vârfuri să pot să-i ating tristețea" mulțumit de împlinirea lecturii te salut cu sinceritate, teodor dume, | |
| = teo | cezara răducu [07.Jun.08 16:23] |
| te salut și eu o mână caldă!acum într-adevăr mi le-am încălzit! cu drag, prietene, | |
| = Printre vieți | George Pașa [08.Jun.08 13:18] |
| Inima lui e cea mai frumoasă stea ce poate fi dăruită/ câștigată. Subtitlul mă trimite cumva și la o lume a cărților, la un "erou de hârtie". Sau e o alternanță între real și imaginar. Foarte frumoasă e strofa a doua, greu de comentat prin cuvinte. | |
| = george | cezara răducu [08.Jun.08 14:11] |
| când pleci să câștigi inima cuiva, drumul nu mai contează. eu încă sunt în călătorie.este,așa cum ai spus un joc rel imaginar, sau dacă vrei,uneori realitatea bate orice subiect de carte. mulțumesc pentru com, știu că ești foarte obiectiv. cu drag, | |
| = Cer ce plange cu lacrimi otravite | razvan rachieriu [09.Jun.08 13:23] |
| Am călătorit și eu prin “orașul cu forme rotunde” purtat de pasărea gândului spre cerul întunecat de păcate care plânge cu lacrimi “otrăvite”. | |
| = răzvan | cezara răducu [09.Jun.08 14:55] |
| bine ai venit să-ți încălzești și tu mâinile! mulțumesc pentru trecere, | |
| = Cezara, da | Cornel Ștefan Ghica [09.Jun.08 16:52] |
| personal, mi-o plăcut personala ta construcție. "acolo mă așteaptă întotdeauna / un bărbat care nu m-a visat / niciodată" constituie punctul care atrage (în opinia mea) și care, în același timp, devine un punct de echilibru, susținând întreaga arhitectură a acestui "hotel suspendat pe două trupuri". cele "cinci colțuri", păcatele, apele care "se otrăvesc între ele", sunt doar un liant. finalul este delicat, unu zero unu, ca un parfum, ca o fotografie, abia dacă "pot să-i ating tristețea". frumos. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = cornel | cezara răducu [09.Jun.08 17:50] |
| este o adevărată bucurie(și când spun nu o fac gratuit) să te aflu pe aici.mă bucur de trecerea și com. tale rafinate. mulțumesc,cu sinceră prietenie, cezara | |