| = poem... | ioana matei [17.May.08 14:33] |
| stare...foarte subtila amenintare...ca un "Sprint final, în gheare"...ca o virgula ce-si pierde prelungirea...si risca sa devina punct fara sens,,,exista in acest poem (ca si in altele citite) mari profunzimi...devoratoare?(!!!)... | |
| + doua lumi intr-o Imparatie | Dana Stefan [17.May.08 21:44] |
| Poemul acesta e, asa cum il percep eu, structurat in doua registre distincte si imi amintesti acum de pictura lui El Greco, Calin. Timpul. Existenta - cuanta a timpului si A te bucura ca existi - cuanta a existentei. Intre gand si fapte e doar umbra, pentru ca a Lui e Imparatia, nu-i asa?... In paranteza acum eu am trait o asemenea experienta in momentul de dinaintea disparitiei de pe lume a tatalui meu. Se afla, cred, intre cele doua lumi si atingandu-l cu degetele, l-am auzit soptindu-mi: ...lasa-l.....vocea nu mai era a lui, venea de undeva de dinauntru dar nu mai era a lui de pe lumea asta... Trebuie ca e foarte organic ce e dincolo de noi daca m-a lasat pe mine aici.. Numai felul acesta poate fi inteles sfarsitul lumii. Intre esente si descendente, intre emotii si reactii, intre vaut si nevazut, viata, succesiune de lumini si umbre asa cum curgerea apei este si ea o umbra intre doua lumini, apoi inca o umbra intre doua lumini pana la sfarsitul lumii. (Eliot aici). Ce ma uimeste insa in poemul tau e tabloul inversat al celor doua lumi. La baza lui sta, la tine, semnificanta, contemplarea, ce face insa ca privirea sa patrunda in spiritul lui Dumnezeu. Poate ca armonia cosmica e tocmai punerea in valoare a talentului pe care El ni l-a daruit: stim sa facem cunoscute maretia operelor Sale, prin felul in care rezonam la lucrurui. Pamantul inseamna atunci, o baza, frumosul este in noi, pentru ca noi suntem parti ale Creatiei Divine si-atunci, cu drept egal cu miscarile tuturor planetelor si armonicelor lor muzicale.. Poemul acesta este pentru mine o posibila incercare de definire a finitului imbucat cu infinitul, datorita spiritului aflat aici, tocmai intre cele doua lumi, bucurandu-se in fiecare si astfel legandu-le pentru vecie.. Linea | |
| = Călin Sămărghițan, același contur de întuneric... | Teodor Dume [17.May.08 22:25] |
| lectura poemului mi-a prilejuit bucurie și împlinire dacă dana a înstelat acest text a făcut-o într-un mod obiectiv, meritoriu. eu nu o pot face decât prin o stea de suflet pentru prima strofă și chiar aș limita poemul aici pentru că prima strofă e mult prea sugestivă și împlimnită pentru a necesita continuarea e doar o părere de care nu trebuie să se țină cont. "Spre mâinile tale prelungi nu se va mai întinde nici un anotimp. Va fi o pagină goală și-atât, ochii vor decupa mereu același contur de întuneric." felicitări! stimă și considerație, teodor dume, | |
| = Triptic | Călin Sămărghițan [18.May.08 17:55] |
| Ioanei mereu cititoarea, Danei care privește întotdeauna sub pielița lucrurilor și lui Teodor care mi-a salvat prima strofă, mulțumiri pentru atenția și aprecierile care mă bucură și mă onorează. Dana îmi dai iar de gândit, și apoi de câte ori te rostești, te dovedești cititoare cu "aspră vedenie altfel" și mă faci ca și eu să-mi văd altfel pe sinea-mi. Iar de la Teodor voi învăța ca "doar cel rănit să se panseze", și poate așa voi vedea de ce poezia e întotdeauna pansament absolut. | |
| = ani de liceu, cu emotii la romana | Roxana Sonea [22.Jun.08 05:32] |
| Tipul acesta de poezie, imi aduce aminte liceu, cand inca nu intelegeam o poezie, nici cat de dificil este pentru un poet sa o scrie, dar profesorii ne chinuiau cu "oare ce ar putea sa semnifice leoparzii in aceasta metafora" si noi priveam patrat "ce metafora?" convinsi ca poetul nu s-a gandit la ceva anume, ca el a luat un pix, o foaie si cuvintele au navalit din el, in prima si finala versiune. Citind azi poemul tau mi-am amintit de liceu :) pentru ca e o suflare, mi se pare perfect in silabe, in tonalitate si curgere, atat de perfect incat ai zice ca e scris cu aceeasi naturalete cu care versi un pahar cu apa. Dar azi inteleg ca leoparzii sunt iubirea. Si ca poemele nu se scriu tinandu-ti respiratia. Iar daca nu's "iubirea", nu-i nimic, macar am invatat sa atribui simboluri. :) ma bucur sa te regasesc, a trecut ceva vreme roxana | |
| = Atenție, trec gheparzi! | Călin Sămărghițan [29.Jun.08 01:52] |
| Roxana, mă bucură "întâlnirea", îmi amintesc prozele tale, și-mi place cum spui de naturalețea paharului vărsat. Mi-o asum. Și mai adaug un semn: Atenție, trec gheparzi! | |