| + verdict | Leonard Ancuta [09.May.08 12:46] |
| pentru mine e simplu sa spun de ce place acest poem: pentru ca m-am simtit in el, pentru ca vocea ta se aude pana la mine. pentru ceilalti, avem aici galceava inteleptului cu lumea, plus autotragerea pe roata. in alte cuvinte, cine vrea e liber sa ma judece eu imi sunt suficient mie si basta. si toate astea spuse fara sclipiri umede in ochi dar cu o oarecare duiosie, care se mentine in tecst de la inceput la final. Chiar daca nu ma mai prinde limbajul cu formulari arhaice parca se simte uneori nevoia de el, mai ales cand patosul te ridica precum un val pe coama lui. dana, pentru dorinta de a te arata cu degetul si pentru modul onest de a spune ca " patima nu i-a rodit după voia noastră și s-a dezis de oameni numindu-i prieteni și biciuindu-i apoi cu uitarea a dat luminii întuneric și versului umbră" va condamn pe tine si versul tau sa stati cu farul in ochi pana marturisiti tot! | |
| = mulțumesc boierule | Dana Banu [09.May.08 13:03] |
| aici cuvintele mele sunt poate prea sărace și ușor mucegăite de vremuri tulburi trăite pe de-a-ntregul dar bogat și preaplin este încă sufletul celei care le-a scris aprig rămâne sângele care îmi curge prin vene fără astâmpăr și mai aprigă tristețea de a fi nu doar un om care scrie ci și unul care își trăiește litera (ca pe un blestem) salutăm, Leo, cititorul din tine care a rezonat la greaua pedeapsă pe care o port, iată, cu nestinsă patimă prin lume mulțumesc ție, boierule, să îți dea Dumnezeu sănătate, elian | |
| = dă, editorule, cu comentariu'-n mine, nu-ți fie rușine | Dana Banu [09.May.08 14:01] |
| m-a cuprins deodată mirarea, care-i editorul ce-a prins atâta drag de litera mea de aici? mă întreb și eu deși n-am dreptul că doar nu e de-a-n obligatoriul spun mulțumesc luminii tale și drept mă îmblânzesc văd că tocmai am intrat în grațiile împărătești ăsta poate e un semn de bine sau(cum ar spune alții) nu îți salut cu respect și fără prihană gândul, intenția și gestul, editorule cititor elian pe numele ei dana banu | |
| = poem meseriaș | Vasile Mihalache [09.May.08 15:07] |
| Mi-a plăcut scriitura poemului, atent construită cu fior liric autentic, exemplar, cu o prețiozitate a limbajului bine strunită. Sunt și unele exagerări sau decât una, dar ne-supărătoare precum "șarpele casei alb" unde "alb" nu se susține. | |
| = despre șarpele alb | Dana Banu [09.May.08 15:35] |
| Vasile Mihalache, mulțumesc pentru aprecierea acestui text al meu, în mitologia populară românească șarpele alb este șarpele casei(mai poartă și numele de "Știma Casei" sau "Ceasornicul casei") este o întruchiparea zoomorfă a strămoșului casei se mai spune că are înfățișarea unui șarpe obișnuit dar solzii săi au culoarea albă pentru că el trăiește doar în umbră se mai spune că fiecare casă își are șarpele său alb care dacă fuge de acolo atunci casa aceea rămâne pustie sau mulți din acea casă vor muri încă o dată mulțumesc pentru apreciere | |
| = (...) sau [...] | Ioan-Mircea Popovici [09.May.08 19:11] |
| aici sunt multe de spus, sau nimic. multe, pentru ca toate se leaga intre ele. nimic, pentru ca este spus totul. lasand jocul de cuvinte, ma aflu in pozitia punctului (P) care descrie locul geometric intre doua focare: elian, care pare ca acopera singura poemul si Danu (Banu), care se revendica-n final, prin dedicatie si in comentarii. pentru mine elian ramane in aceasi lumina, a beneficului, chiar daca aici este pierduta intr-un spatiu asprit si dur... cand suma distantelor e constanta sunt in poemul elipsei, cand diferenta distantelor ramane aceeasi, hiperbola o salveaza pe elian, pe ramura lui Da si Nu in impacare... | |
| = răspuns pentru Iann cel îngândurat | Dana Banu [09.May.08 19:54] |
| lumina blândeții mele de elian e foarte-foarte departe de poezia asta care, da, îți spune DAnu, e o poezie(deci ia-o ca atare) elian rămâne însă același prieten al tău, departe și de orice Stabor și de orice semn negru, nu te îndoi de mine, prietene Iann, sunt aceeași azi am căzut cu frunte-n pământ da' numa' preț de-o poezea, mâine cerul va fi mult mai luminos privit prin ochii mei aceiași dintotdeauna nu uita că rămân fiica tatălui meu, nimic rău nu mi se poate deci întâmpla(sau nu mă poate schimba, mai bine spus) mulțumesc pentru gând PS: știai că Daniil era țigan, ca și tatăl meu, prin mama lui, nu?(țiganii cu tenul alb sunt întotdeauna "periculoși" pentru cei din neamul lor) vezi tu, faptul că Daniil era pictor sau faptul că tatăl meu era scriitor nu i-a făcut mai albi sau mai români și nici pe mine mai talentată sau mai elian-prietenul omului decât sunt | |
| = deschideri marine | Ioan-Mircea Popovici [09.May.08 20:18] |
| Tu stii ca cei mai buni prieteni ai mei sunt pictorii. Ei sunt pentru mine precum apostolii pentru Iisus. Teoremele mele sunt facute din culorile paletelor lor. Spatiile ordonate s-au nascut din razboaie cu imposibilul hazard si din refugii in tablourile de galben ale lui Augustin (Costinescu), in deltele lui Gutuie (Costica Gheorghe), in padurile pasararului lui Stefan (Caltia), in Magia si-n Casa de pe tarmul lui Mihai-Mircea Ciobanu, in levantinul gradinar al lui Sorin (Ilfoveanu)... si-n multe alte combinatii din arta refugii (P.G.)... Stii bine ca impreuna i-am lasat semnul lui Daniil si-n semnele noastre nu-i loc de dezastre... si unde era semnul acela la care reveniseram? in curtea canteretului iubirilor gingase rapus de-al sau talent... evident ar mai fi de spus ca si matematicarii si poetii sunt prietenii mei... unii dintre ei, ca si pictorii: cei mai buni... multe n-ai apucat inca sa mi le spui... | |
| = Iann | Dana Banu [09.May.08 20:45] |
| mulțumesc pentru revenire, să spunem celor care mai citesc pe aici că semnul pentru Daniil, despre care vorbești tu în comm-ul anterior, nu e poezia asta(se poate înțelege că am scris poezeaua asta împreună) în seara asta nu mai spun nimic, am avut o zi plină și plec în curând spre departe într-o nouă călătorie, mă întorc cât de curând... numai bine, Iann, mulțumesc pentru semnele tale cele blânde de aici elian, prietenul tău împreună cu care ai lăsat semne în piața Ovidiu pentru Daniil | |
| = gand despre aparente... | ioana matei [09.May.08 20:57] |
| un text in care vulnerabilitatea privirii in adancuri aprinde din dorul de sine magia cuvantului... | |
| = Ioana | Dana Banu [09.May.08 23:27] |
| dacă Iann a ridicat piatra în ultimul său comentariu tu ai privit doar blând înspre mine drept pentru care îți mulțumesc, sunt pe fugă dar îți mulțumesc, să ne citim cu bine(eu te citesc, așa să știi, chiar dacă nu prea îți las semne de lectură) | |
| = dana banu | dan herciu [10.May.08 04:20] |
| ...e un stabor!..chiar daca nu am participat sau nu am auzit vreodata un stabor povestit...asta e si perceptia mea despre judecata tiganeasca in forma ei primara! placere pura a lecturii! felicitari cu prietenie dan p.s...pacat ca nu mai e actuala...am in minte "satra"un film care face mai mult decat toate organizatiile de romi la un loc ... | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [10.May.08 15:39] |
| Dana, dincolo de placerea lecturii, remarc eleganta constructiei, mesajul si emotia re/creata... felicitari1 retin in mod deosebit: pentru că nu a iubit doar o dată și pentru totdeauna cuvântul strămoșilor se pedepsește elian copila și roaba lui Dumnezeu nu va mai avea nici dreptul nici privilegiul de a mai călători prin lume cu rost cu prietenie, | |
| = Pedeapsă | Ioan Jorz [10.May.08 17:27] |
| Da, acesta este, cu adevărat, un poem. Se pedepsește danabanu, roaba lui Dumnezeu și a poeziei, să scrie un alt poem, la fel de reușit. Mi-a plăcut, pur și simplu și fără alte comentarii. Cu prietenie și admirație, | |
| = dana banu, șarpele casei alb îi va muri în suflet... | Teodor Dume [10.May.08 17:48] |
| dana, un poem deosebit ca toate alte ale tale. discurs hotărât și împlinit de imagini care rostuiesc frumos...parcă sunt în mișcare... și nu te poți desprinde de text până la împlinirea lecturii... referitor la șarpele casei, ai mare dreptate. o știu din coplărie. aveam și noi unul sub grajd. era un semn bun...dar cei din generațiile de azi n-au de unde ști prea multe despre mitologia populară. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = mulțumesc | Dana Banu [11.May.08 09:18] |
| Dan, Petruț Pârvescu, Ioan Jorz, Teodor Dume, mă bucur că ați primit poemul acesta atât de bine, l-ați apreciat și mi-ați lăsat aici semnele voastre de lectură vă mulțumesc, dana | |
| = frumos poem | Pacurar Ana Eugenia [16.May.08 08:06] |
| omul e cel mai ciudata mixtiune de frumos si grotesc, cei mai sensibil simt cu forta karmica tot raul celorlalti , de aceea vibreaza la toate cadenta frumoasa, compunere de idei alaturate armonios - frumos poem | |
| = Ana Eugenia, | Dana Banu [16.May.08 10:46] |
| mulțumesc pentru lectură și semn | |