| = am savurat | Andrei Trocea [05.May.08 07:06] |
| am savurat la o ora timpurie din dimineata proza ta, ca si cum as fi luat micul dejun mai devreme decat de obicei. nume colorate, ironie subtila, nebunie amara invocand cine stie ce iubit gasit prin cartile de istorie, adus de pofta cuceritoare a mongolilor, simplitatea cuvintelor, neincarcate de comparatii, epitete, antiteze inutile si mai ales aerul acela citadin, de zi obisnuita din bucuresti. si uite asa, cu stomacul plin, mi-am inceput prima zi enervanta de lucru dupa pauza Pastelui, oarecum mai binedispus. andrei | |
| = exterior | George L. Dumitru [07.May.08 14:37] |
| Andrei, Scuze pentru intarziere, multam de trecere si aprecieri. Chiar e o dorinta sa scriu simplu, esential dar am senzatia ca ma invart in jurul cozii de multe ori. Asa vad eu din interior, mesajul tau aduce putina lumina in problema asta, privirea exterioara e diferita de a mea. | |
| = George L. Dumitru | Doru Emanuel Iconar [07.May.08 22:37] |
izvor de încântare sunt textele tale pentru mine. „Extravaganțele Melcului 4” nu fac excepție. Este începutul unei povești care se anunță de o mare frumusețe poveste în care ne regăsim fiecare într-o anumită măsură, este spectacolul unei lumi fantastice, totuși aproape de verosimil. Impresionează tabloul în care tumultul zilei este contrapus lumii imaginare a acelei Filiz-Nebuna, personaj bine conturat. Tonusul este viguros, stilul a căpătat expresivitate și rigoare, textul este aerisit. Pentru nonșalanța treceri din real în fantastic și-napoi, pentru înțelepciunea degajată de text, luciditate și firesc, pentru fluiditatea discursului pentru a ierta sărăcia comentariului, dăruiesc o steluță din preaplinul cerului. Acest scurt fragment reușește să incite, să trezească curiozitatea. Întrebarea se naște firesc: pe când urmarea? Cu prietenie Doru Emanuel | |
| = din oglinda | George L. Dumitru [12.May.08 23:55] |
| Doru-Vrajitoru Ce mult as vrea sa-mi vad povestile cu ochii tai. Cateodata vad in cuvintele mele niste babe slute, ciolanoase, mucegaite de-mi vine sa le sterg de tot. Plus una peste bot. Mie. Altadata- mai ales cand uit de ele, cand le vad dupa multa vreme-citesc si incantat imi zic "a intors-o frumos baiatu". Atunci il invidiez sincer pe "baiatu". Tare mult as vrea sa fiu ca el, sa-l imbratisez, chiar daca asta ar insemna sa mai sparg cate-o oglinda, cate-o vitrina. | |
| = Re: George L. Dumitru, din oglindă sau nu | Doru Emanuel Iconar [16.May.08 22:29] |
Am citit toate episoadele din seria „Extravaganțelor”. Tot ce ai scris, de fapt. Am procedat le fel cu alți autori de pe site care îmi plac. Dacă în celelalte scrieri se întrezărește talentul, în seria „Extravaganțelor” ai pornit la drum. După mine ai pus de un roman. Aventurile Melcului sunt savuroase. Ar fi păcat să te oprești. Sigur, tu hotărăști ce faci cu eroul tău. Povestea atrage de la primul episod, lectura următoarelor delectează. Speram, după fiecare apariție, că seria următoare să fie la fel de atractivă. N-ai dezamăgit. Dovadă recomandările din partea editorilor. Povestirea este captivantă de la primele propoziții, construcția bine închegată, amestecul firescului cotidian cu experiențe din imaginar călăuzește spre o lume inedită. Fiecare episod surprinde prin finalul neașteptat. Foarte sugestiv titlul comentariului doamnei Iakab Cornelia Claudia „printre gropi cu piatra spre apa cea mare”. Rezumă în câteva cuvinte zbaterea personajului. Căutarea Melcului, căutarea ta, cred că a noastră, a tuturor, este drumul între lumină și întuneric, este căutarea eu-lui dincolo de realitățile, mai degrabă banalitățile ce ne asaltează de pretutindeni, zi de zi. E drumul pe care îl parcurgem toți încercând să ne definim. Deși timbrul este grav, autoironia nu lipsește așa cum nu lipsește stropul de tandrețe, de sensibilitate care fac din textul tău unul căutat și apreciat de cititori. Există în personajul tău, sau poate numai eu am sesizat, o doză de disperare, însă una decentă. Cele câteva rânduri în care își plânge de milă din episodul 1, lipsesc în celelalte. Un fapt de apreciat. Atmosfera pe care ai reușit să o creezi, asocieri de cuvinte neașteptate, imaginile auditive și vizuale, fac ca textul să nu plictisească. În sfârsit, aș vrea să spun că scriitura aduce a confesiune. Așa mi se arată mie. Spui: „Ce mult as vrea sa-mi vad povestile cu ochii tai” Nici eu nu-mi văd basmele așa cum le vezi tu sau alții. E valabil pentru toți. Cred. Cu siguranță nu suntem așa cum credem. E doar imaginea pe care ne-am creat-o ținând cont sau nu de realitate, iar aici cea pe care au creat-o cuvintele noastre. Am să răspund cu vorbele primite de mine de la un prieten. Spunea despre noi: „Uneori suntem neîndemnatici, alteori inspirați, naivi adeseori, chiar dacă nu recunoaștem, pentru că ne bucurăm de lucruri pe care ceilalți nici nu le bagă în seamă. Dincolo de toate, înăuntru nostru, independent de voința noastră, există un ocean de emoții într-o eternă furtună care vrea să iasă, să capete formă, un potențial de creație care vrea să se manifeste. Care este rezultatul: mult, puțin, de calitate, îndoielnic, puternic, fragil, autentic, pastișă, inspirat, plagiat, cu sens, sau fără, nu am nici cea mai mică idee.” Sincer, cine știe? Nici nu contează, spun eu. Uneori totul pare un joc. Are sens? Nu suntem în măsură să dăm un răspuns. Eu nu caut motive. Nu mă întreb. De ce aș face-o? Sfatul unui ucenic, dacă îmi permiți: Scrie! Scrie să-ți placă ție. Scrie fără să ții cont de tehnici, trenduri. Scrie pentru că numai așa te descoperi, numai astfel ajungi la tine, cel care ești cu adevărat, cel mai bun din câți poți fii, numai astfel înțelegi mai mult din tot ce ne înconjoară, mai important, ajungi la EL. Deseori scrisul îți pare penibil iar „cuvintele niște babe slute, ciolănoase, mucegăite”? Lasă-i pe ceilalți să judece. Dacă ai cel puțin un cititor iar tu ai, mergi mai departe, merită. Scrie cum vrei, cum simți. Iar „dacă asta ar însemna să mai spargi câte-o oglindă, câte-o vitrină”, fă-o. Pentru cititorii tăi ești „băiatu”. Din când în când mulțumește Lui că poți fi câteodată cuvânt. Doruleț P.S. Dacă am fost confuz, iartă. Lung, știu că am fost. | |
| = demodoru | George L. Dumitru [12.Jun.08 00:31] |
| Acolo, in spatele compunerilor cu unghiile taiate din carne, a descrierilor zaharoase si a politetii de o formalitate metalica, e cineva care poate desface urzeala unui text pana la ultimul fir semantic. E cineva care poate face o incizie critica literara cu precizia si sangele rece al unui chirurg de prima mana si care poate trai tot freamatul senzorial al unui text ca un indragostit in bratele iubitei. E cineva caruia nu-i pot scapa cerebralitatea si sclipirile intelectuale. E cineva care stie sa recunoasca stilul oriunde. Mai ales, acel cineva, in mod inexplicabil si providential, poate produce in strafundurile unui altcineva, un declic mantuitor. | |
| = erata | George L. Dumitru [12.Jun.08 00:34] |
| precizia si sangele rece ale... | |
| = m-ai convins | George Dumitru [05.Aug.08 16:06] |
| George, este primul text de al tau pe care il cietsc (si am facut-o sincer pentru ca avem acelasi nume!) si pot spune ca m-ai convins. Mi-a placut, este inchegat, cursiv, scris cu mana sigura. Descrierile sunt savuroase si sugestive. Tiz sau nu, voi continua sa te citesc. George | |
| = supliment | George L. Dumitru [06.Aug.08 00:05] |
| Tiz sau nu, iti multumesc pentru felia de simpatie. Am rontait cu o placere pierduta dar nu uitata. Delicioasa! Am informatii ca nu ingrasa, dar nici nu satura vreodata.Tot timpul vrei supliment. | |