| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [25.Apr.08 17:55] |
| ochi de pirat-moneda, e o comparatie inedita, dar cel mai spectaculos mi se pare finalul, rupt parca de restul poemul,neasteptat,si totusi la locul lui:)mi-a placut mcm | |
| = carmen | ștefan ciobanu [25.Apr.08 18:00] |
| de la sfarsit a pornit totul, ca un tavalug. acum e posibil sa fi gresit, puteam sa las doar sfarsitul ca simplu poem dupa cum bine ai vazut, dar eu zic ca este bine asa. picatura de autoironie trebuia sustinuta cumva mai mult. multumesc de vorbe | |
| = ... | ștefan ciobanu [25.Apr.08 18:33] |
| multumesc. gata. altceva?:) | |
| = Dincolo de cuvinte | Ioan Jorz [25.Apr.08 22:00] |
| De un ludic grav, auto-ironic, poemul are ceva din prospețimea jocului "de-a v-ați v-ațilea", o prospețime a expresiei, pe care o avea Marin Sorescu, la începuturile sale ca poet. Dincolo de fardul textului, am citit un poem bun și interesant. Dincolo de masca de var am descoperit un poet. Cu amiciție, | |
| = ... | elis ioan [25.Apr.08 22:11] |
| punctul ala G suna odios, asa...a matematica/ apoi botzarea soarelui ca sorin este previzibila/ nu imi plac supermenii eu vreau eroul meu care sa stea frumusel cu mine pe marginea trotuarului si sa mancam seminte sau sa bem un suc si , da, sa imi poata calatori cu soarele pe umeri, dar ca el, nu ca diversi supermeni / in rest, imi place mult titlul se joaca cu noi si sigur mizeria aceea e crunta, freci la ea de curg apele pe tine, ceea ce nu e rau neapart pt siluetele noastre, apoi imi place tonul jucaus, finaul este de asemnea original, dar prea ma plimbi mult sa ma duci acolo. imi place si inceputul usor copilaresc, imi plac bomboanele si jocul la cu aruncatul monedei. | |
| = raspunsuri | ștefan ciobanu [25.Apr.08 22:59] |
| domnule Ioan Jorz, cred ca ma alaturati nemeritat langa Marin Sorescu, fie si la inceputurile lui. Va multumesc oricum pentru citire si vorbe elis, vezi tu, fiecare cu sorinul lui si cu supermenii care ii merita. sigur, ar fi fost de preferat unul neaos care sparge seminte, dar ar fi fost fumat, zic eu. nu ca supermenii nu ar fi fumati. dar pentru mine e de preferat, mentine tonusul poeziei. daca ar fi fost o declaratie de dragoste, o spunere, nu as fi folosit pe supermenul asta. punctul acela G are conotatie:) si nu suna matematic decat daca il iei din contecst:) multumesc de popas | |
| = grădina dintre casele demolate | Vasile Munteanu [26.Apr.08 10:51] |
| găsesc, aici, o nostalgie a orașelor provinciale de o altă factură decât cea consacrată, una care se apropie de poezia urbană, pin topos, dar al cărei etos are ceva din vibrația crengilor de alun din care copii crescuți sub munte își făceau arcuri; în acest oraș al amintirilor, se înșirau bordurile curățate (obligatoriu) de iarbă, iar, dincolo de aceste borduri, gardurile de lemn ascunzând mici paradisuri ale copilăriei umbrite de ramurile unui "măr dulce", și unde, ascuns de privirile adulților, copilul nepervertit la "bătutul bulevardului" (Strada Mare), fie își repară bicicleta (de regulă și, ca o ironie a acelui timp istoric, "Pegas"), fie trage sau aruncă la țintă (pe cerucrile desenate cu vopsea pe lemnul magaziei) impresionat de proaspăta lectură din Karl May, fie crede că se va construi fizic ca și Arnold folosind pe post de ganteră pisălogul (din aluminu, de 0,5kg). în tot acest timp, în jur se demolau case, vecinii se mutau (erau mutați) la bloc; da, s-a trăit, cum am spune astăzi, "în direct" un "paradis al drestrămării". cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = . | Vasile Munteanu [26.Apr.08 10:52] |
| erată: copiii, cercurile | |
| = vasile | ștefan ciobanu [26.Apr.08 11:04] |
| ma bucura cand poeziile ating anumiti nervi in cititor, anumite amintiri, impresii etc. acele timpuri pot fi vazute ca o destramare a unei realitati atat interioare(trecerea spre maturitate), cat si exterioare(la mine a fost trecerea de la comunism la altceva:D). cu un aer de cartarescu comentariul tau, care imi face placere mare. aproape ca aveam impresia ca poezia va trece neobservata. multumesc de trecere. sarbatori fericite si lumina! stefan | |