| = citadela București | Mihai Robea [23.Apr.08 18:20] |
| un eseu analitic până la lamentație. Dar rămâne respectul datorat tenacității și curajului într-o cultură cum este Aceasta. | |
| = oare de ce n-a dorit eugen ionescu sa se reintoarca vreodata? | sebastian a. corn [24.Apr.08 16:10] |
| e teribil de ciudata aceasta persistenta a urii... nu reusesc sa-mi imaginez cate filoane de venin pot sa fie secretate de un ins, intr-un trup limitat fizic, pentru a mai gasi resurse de a lovi intr-o personalitate defuncta, chiar daca acea personalitate apartine unei culturi pe care nu o agreezi. e asta semnul vreunui blestem codificat in ADN-ul romanesc? sau este doar, pur si simplu, revarsarea frustrarii de a nu fi apartinut, niciodata, nimanui? | |
| = dezbinati si fratricizi | ion burhan [07.May.08 07:00] |
| Toata stima pentru demersul tau solidar si solitar in sprijinul unei perceptii corecte a personalitatii unui simbol al Rezistentei intelectuale romanesti.Dincolo de tacerea jenanta,generata de o atitudine inca discriminatorie la adresa exilului romanesc(schimbul de palarie nu schimba si obiceiurile),cateva elemente,legate si de macularea altor valori culturale care ne-au parasit,alcatuiesc un scenariu care incepe sa se contureze clar:estomparea lenta a identitatii noastre culturale.Deja sunt voci ,,formatoare,,care incearca sa acrediteze ideea ca noi n-am avut,propriu zis o rezistenta,precum altii,iar cultura noastra are o bataie scurta,fara caracter de universalitate.De buna credinta fiind,vom imbatrani tot demontand teoria conspiratiei,pe cand unii isi vor face bicisnica indeletnicire foarte eficienti si netulburati de nimeni.Dezbinati si fratricizi,nu vom fi capabili niciodata de o reactie imunitara corecta. | |
| = Prezentul ca forma de supravietuire a memoriei | Radu Cernatescu [21.Sep.08 06:32] |
| Patericul s-a vrut un notebook al memoriei colective, omul (post)modern, care nu mai are sfinti in familie si e tot mai putin contemporan cu Dumnezeu e interesat doar de zilele libere din calendar, pierzand din vedere adevarata dimensiune a sarbatorilor, aceea de zile „ale memoriei“. Altfel, o zi ar fi trebuit sa se numeasca Monica Lovinescu, alta Elisabeta Rizea si, poate cea de maine, Doina Cornea. Etc. Tragismul postmodernitatii vine din aceasta vacuitate de eroi si sfinti si din faptul ca prezentul devine tot mai mult unica forma de supravietuire a memoriei. Despre textul dvs un singur cuvant, Palaria! | |
| = Bucurestiul gri | Doru Lascarache [27.Nov.08 22:23] |
| Calatorind uneori, sau locuind prin orase din Belgia, Italia pentru a-mi face meseria prin diferite birouri de proiectare eram intrebat cate ceva despre Romania. Nu se cunostea nimic despre Romania.Nimic. Si zau daca acum ma mai mira ceva. Acum chiar ii inteleg si de ce. In strainatate romanii se poarta ciudat.Nu ma mira ca nu a mai vrut sa se intoarca ala sau ala, acum nume celebre prin Europa. Noi stim cam ce pot romanii si cat rau pot face. Si apoi chiar pe nimeni nu intereseaza de nimeni.Aici, daramite daca mai esti si plecat din tara. Ce noi stim ceva despre Elvetia, decat ca e o tara plina de banci si de ceasurile renumite? Apropos! Era candva un banc care avea o intrebare: E posibil sa se faca COMUNISM in Elvetia? Raspunssul era: DA! DAR AR FI PACAT. | |
| = despre Bucuresti numai de bine - e timpul: hai sa ne uitam in oglinda.... | Anni- Lorei Mainka [11.May.10 21:10] |
| intimplari cred ca nu mai exista - incet se inoada cercurile - asa cred ca am dat de textul Dvs......si tare bine mi-a facut, ca atunci cind eu, in haosul dintre aici si aici si dincolo nu mai intram pe agonia , nu am urmarit ce se scrie .... un semn: daca avem universalitate NU NE_O IA NIMENI.....si cred ca asta e, stim ca e, traim cu si prin ea, dar "omul" din noi e prea incet.... | |