| = domnule Holobâcă, | alina livia lazăr [20.Apr.08 20:29] |
despre ce cădere patapieviciană în timp este vorba, că nu înțeleg? și ce ingenuozitate poetică mimează poetul postmodern? ce mimați dumneavoastră când folosiți cuvântul "falacios" în locul mai clarului "înșelător"? pe scurt, vreau să spun că am depus eforturi groaznice să citesc acest eseu care nu-și are rostul, atâta timp cât nu știu ce a scris domnul Mircea Stâncel. nu era mai fair-play să ne prezentați câteva versuri, câteva texte întregi, să ne facem și noi o părere? | |
| = slab, la pamant | Fluerașu Petre [23.Apr.08 01:38] |
| foarte slaba cronica, se termina intr-o paranteza, nu are deloc impact, nu ma convinge sa vreau sa citesc. Si mai mult, exprimarea este greoaie, frazele prea lungi, ritm nu exista, lectura nu se incheaga deloc, de fior nu mai zic nimic. La prima impresie am crezut ca e un pomelnic. Un text foarte slab caruia cititorul de azi ii acorda maxim 1 minut si trece mai departe. e mult, mult de lucru si mai ales mult de taiat. Rolul unei recenzii nu este sa certifice nivelul intelectual nici al recenzatului si mai ales nu al recenzatorului. slab de tot petre | |
| = antimiticism | holobaca gheorghe [01.May.08 15:31] |
| Domnișoară (Doamnă) Lazăr, 1. Ideea patapievieciană de cădere în timp sesizată de Clara Mărgineanu rămâne, dacă aveți răbdare, s-o descoperiți dumneavoastră. Pentru informarea dumneavoastră este reiterarea motivului romantic de fixare a idealului într-un timp revolut (vezi Eminescu).În ceea ce privește mimarea ingenuozitășii, e o trăsătură de bază a postmodernismului. Poetul postmodernist nu spune "te iubesc", ci "am citit multe poezii din care am aflat că te iubesc". 2. "Falacios" e un neologism ce nu poate să-l interzică nici Aron Pumnul, nici Pruteanu. cu atât mai puțin dumneavoastră. 3. Mircea Stâncel e un poet ardelean notoriu. Faptul că nu știți nimic despre el este o lacună a dumneavoastră, nu o vină a cronicarului. 4. Ați citit cu dificultate textul? Și mie mi se întâmpla prin clasa a IX-a, când am început să răsfoiesc revistele literare ale vremii... Bade Petre, Cronica de întâmpinare nu-i nici pui de găină cu trei picioare, nici manea ce trebuie să te trezească din fluierăturile cu foc ale baciului descurajat de lipsa de fior. Să nu crezi că m-au afectat în vreun fel afirmațiile "puțoiste" ale unui broscoi decis să înghită tot lacul pentru a atinge dimensiunile unei taurine lafontainiene. Cartezian privind lucrurile iată obiecțiile la un comentariu antiintelectualist: 1.Paranteza în care se termină cronica este titlul poeziei din care am citat, și nu o judecată de valoare, chestie de acribie filologică pe care nu sunteți pregătit s-o sesizați. 2. Profa mea de la generală avea o vorbă ce ți-ar prinde bine: " argumențelul și citățelul". Păi ea ți-ar fi dat clar doi la câte afirmații jignitoare ai făcut fără să citezi. 3.Am avut curiozitatea să citesc CV-ul dumneavoastră. Ați obținut pe la diferite concursuri literare de amatori tot locurile preponderent trei. E clar că cei mai buni și-au luat tălpășița de pe meleagurile unde mediocrii strigă alături de bucureștenii iubitori de salam: "noi muncim, nu gândim". 4.Poate că o anumită atitudine antimiticistă a lui Mircea Stâncel v-au învolburat umorile contestatare din puțul gândirii, citez: „în plină capitală sunt fesuri/ și case acoperite cu tablă și hârtie;/ unde strălucește lenea ca un soare tânăr peste ferentarii/ veseli…(…) în parc se vând șalvari de pluș și alte marafeturi scumpe,/ șaluri de mătase puse peste fantome/ ce definesc bine bacșișul/ și canalul unde dorm pe rând șobolanii,/ și unde se scurge sperma estetică și râsul” | |