| = . | nica mădălina [16.Apr.08 01:51] |
| eu aș fi pus punct după primele două versuri. de ce? simplu. pentru că e prea puternic sugestivă imaginea, la fel ideea, încât să glisez în mediul venezian (gondola) chit că venele tot de corp țin, iar apoi în mediul gresiilor și faianței, chit că se referă la ochi. simplificarea maximă cred că ar fi favorizat taman imaginea centrală și imaginea fundament, ca să mă exprim astfel, a textului, anume cea cu care se începe. impactul e gata desăvârșit după primele două versuri. | |
| = . | nica mădălina [16.Apr.08 01:52] |
| pardon, primele trei, la prima strofă mă refeream. dovadă că m-a luat de cap imaginea și am citit acele trei în două. | |
| = madalina | ștefan ciobanu [19.Apr.08 00:29] |
| sincer asa arata poezia in prima faza, doar cele trei versuri. dar vezi tu, am zis ca e prea scurta, chit ca era concentrata pe idee, ceea ce urmaream. continuarea mi s-a parut pertinenta, dar de ocazie. chiar ma gandesc serios sa las poezia pana la urma in muschii goi. da-mi ragaz pana maine dimineata:D scuze de intarzierea cu care am raspuns, acum am observat | |
| = in depth analysis | nica mădălina [19.Apr.08 23:53] |
| păi pertinentă sau nu, cert e că nu era așa puternică precum aceste versuri. acum așa. doar trei. și e bine așa. și mă bucură. pe de altă parte însă mai e ceva. anume riscul la scrieri foarte scurte de catapultare chiar pe nesimțite într-un manierism al conciziei. s-a și întâmplat, multora chiar. prin poezia americană, de pildă, berrigan a tot inisitat pe forma asta, foarte scurtă, în opinia mea deseori chiar goală de vreun conținut impactant. dar a ținut-o pe a lui. e complicat, bag seama pe măsură ce tastez. și nu cred să fie vreo zonă în care e imperios consensul. bref, totul ar fi gestionare în anumite situații. trăim și vedem ce iese. asta e faină tare, dinamica lucrurilor. plus dinamismul însoțitor. | |
| = madalina | ștefan ciobanu [20.Apr.08 00:13] |
| departe de mine gandul de a ramane inghetat mai mult decat este nevoi in anumite forme de spunere. cresterea, dospirea inca exista. si nu vad nimic rau in asta. desigur ca nu am descoperit america, si desigur ca sunt constient de riscurile poeziei scurte. seamana cu niste jocuri de sah terminate foarte repede, incat esti la limita dintre a admira forta jucatorului si a te cuprinde parerea de rau ca nu ai vazut ceva mai mult. dar observ ca, cel putin in zilele astea, imi doresc sa scriu asa. in acelasi timp, cum am mai spus, sunt si atent la ce si cum. sunt sigur ca voi mai spune si altfel, dar vocea ramane aceeasi. si, mai zic eu, e bine dezgetul si dinamica exprimarii. sau poate imbratisarea unui anume stil este un semn de maturitate. nu zic nu. p.s eu modificasem poezia inca de dimineata, dar abia acum am vazut ca a acceptat modificarea, cand renuntasem la idee. seara buna si multumesc pentru degetul pus | |