| = Emil, | George Daryoung [09.Apr.08 13:58] |
| Eu din păcate nu o dată am pierdut "un prieten adevărat", nu copac ci om ca și noi sau ce D-zeu suntem sau ne considerăm dar personala ta f. romantică m-a impresionat, parcă e o altă lume paralelă, care mi-e aproape, mai aproape de natură, o lume în care copacii, marea, râul, iarba, pasârea, muntele, cerul, pot să ne fie prieteni adevărați. O lume ideală după părerea mea mai umană decât este în realitate. Cu prietenie, George | |
| = Cu prietenie, pentru George... | Emil Iliescu [09.Apr.08 16:44] |
| George, vezi, tu, pentru mine, ca experiență primară, pierderea acelui prieten fără grai, a fost cu atât mai tragică cu cât începusem să intuiesc că dacă pierzi un prieten-om, în următoarea clipă îți poți face un altul. Copacul meu, nimic și nimeni nu l-au mai putut înlocui niciodată! Cu prietenie și mulțumiri! | |
| = Emil iliescu, coaja strivită de șoaptele mele... | Teodor Dume [09.Apr.08 21:36] |
| domnule emil, știm cu toții că în universul uman găsim două feluri de durere; fizică și morală starea prin care treceți e de înțeles pentru că scrijelește pe suflet și nicidecum pe rana carnală. durerea morală desfășurată pe trup roade și doare mult mai mult decât cea fizică. cunosc starea... îmi place jurământul "frați de cruce" făcut prin sânge care "trebuia să însemne legătura noastră sfântă pentru totdeauna." stimă, teodor dume, | |
| = Teodor, rămân în noi... | Emil Iliescu [10.Apr.08 19:55] |
| Teodor, rămân în noi, ca un sigiliu de foc, toate aceste mici întâmplări care ne-au luminat copilăria. Important este să vibrăm la ele și acum, ca și atunci. Mulțumiri pentru cuvintele frumoase! Cu stimă! | |