| = profunzime picturală | Maria Prochipiuc [04.Apr.08 16:54] |
| O frumoasă poveste de iarnă, cuprinsă doar în trei versuri, minipoemele sunt acte picturale, ce concentrază în conținutul lor un întreg tablou... Interesant de unde e privită iarna, de sus, de unde, din cer? fiindcă imaginea cu trestia goală împlinește tabloul unui peisaj de iarnă. O mică încercare: gerul năzdrăvan de sub streașină filozofează broderia geamurilor | |
| = e o spunere | silviu viorel păcală [04.Apr.08 17:28] |
| cu toată retorica clipei definitive. Mi-a plăcut! | |
| = ... | Leonard Ancuta [04.Apr.08 17:35] |
| in trestia goala sta toata esenta poemului, daca in cheia folosita de mine este potrivita pascaliana omul e o trestie ganditoare... asa ca io vad o poveste de dragoste in care el ramane gol si rece ca iarna parasit de iubita. nu stiu daca asta e miza, dar cel putin ma astept sa fiu pe aproape. | |
| = Maria, Silviu, Leonard vă mulțumesc pentru "interpretări" | Adrian Firica [04.Apr.08 23:12] |
| Dragii mei, aveți dreptate. Maria, este o poveste. da! Silviu, data viitoare nu mai fac retorică în 17 silabe. o să-mi pun mâinile-n cap. o să mimez! Leonard, norocul tău e că suntem în "zodia" Pascală. | |