Comentariile membrilor:

=  let's see inside : toți caută exorcizarea – toți! – dar ochiul nimănui nu arde	Liliana Onescu [20.Mar.08 17:58]
Titlul: "de ce poartă poeții ochelari" /(piesă de teatru în patru acte sexuale)) titlul este comercial. aiurea mai ales subtitlul pentru că referințele sexuale în contexte care nu au nicio treabă denotă pe lângă prost gust (aș putea înțelege de acolo ca răspuns unul vulgar :D) și vreascuri sufletești, erotisme ieftine sau egale cu 2 bani. " [acTul 1: test de sarcină] : .................. : ...................... ...................... / spațiul dintre puncte este întotdeauna vis avortat /" ??? vis avortat? de unde reiese chestia asta? de ce e avortat? de ce e vis? de ce spațiul și nu punctul? de ce așezarea asta? de ce e poezie? vis avortat ca să vii apoi cu certificul de naștere - aiurea și non-sens. mai bine puneai certificat de deces în concluzie: inexistent :D nu spune nimic. nu face nimic. nu e viril incipitul. asta să fiu mențin tonul "liric" "acTul 2: certificat de naștere] a trage lanțul din fântână satisface nevoia însetatului oricare ar fi el viața se scurge printre coaste ca apa prin crăpături și nici timpul nu prețuiește mai mult decât rugina rămâne o formă geometrică – nu neapărat circulară – în care cineva – nu știe de ce – va pune în unele sâmbete flori la putrezit " slab. "a trage lanțul din fântână satisface nevoia însetatului oricare ar fi el" :)))) așa și :)))) și încă :)))) care el? lanțul sau însetatul? incorect gramatical.:D text recomandat. se citește. "viața se scurge printre coaste ca apa prin crăpături și nici timpul nu prețuiește mai mult decât rugina" ce??? de ce printre coaste? de ce crăpături să nu spun că filosofarea în poezie fără suport al intelectului provoacă umor. că versul acela cu timpul nu e decât clișeic. când vorbește despre prețuire nu-i delimitezi spațiul sau elementele. că versul acela merge mai mult pe "nici", "nu", "mai mult" și e exact contrariul. "rămâne o formă geometrică – nu neapărat circulară – în care cineva – nu știe de ce – va pune în unele sâmbete flori la putrezit" explicit și sex, adică sec. :)) de ce în unele sâmbete? de ce nu se știe de ce? de ce creezi tu întrebări, de ce-mi impui nedumeriri? un poet nu se justifică, nu se explică. nu caută în cititor (I)LUMINAREA. "[acTul 3: certificat de căsătorie] să crești în pădurea de bani înseamnă să ai rădăcini atât de puternice încât să poți ieși în lume spărgând ghiveciul în care te-au sădit nu poți? asta e – te usuci / sau trăiești – dar ți se usucă sufletul în definitiv oricât de bine ai juca alții rup bilete la înmormântarea ta și oricât de mult te-ai strădui să se știe în cimitir vor fi doar critici spectatorii ideali sunt la slujbă / la ședința cu părinții / sau la curve" ăsta e mimensis. :D rescrieri. așa îmi par. dar sunt atât de nașpa și de superfiale încât nu păstrează decât forma. construcția. lipsește fondul și de aceea sunt nașpa, pentru că nu spun nimic. par ilogice ptr că... sunt ilogice. "acTul 4: certificat de deces] prea puțin obișnuite cu lumina niciodată la aceeași distanță mâini obosite mâini peste lucruri nejudecate-n instanță reflectoare staze ipostaze / renegări rătăciri izgoniri / chemări justificări iertări străini în propriul scenariu musafiri în propria distribuție și nici viața noastră nu-i mai mult decât o ieșire la rampă decât un nume aplaudat sub efectul amfetaminelor toți caută exorcizarea – toți! – dar ochiul nimănui nu arde cu fază mare iată-ne așteptându-ne moartea bieți șoferi de ipsos plini cu hârtii la volanul singurului dric ecologic atâtea cărți! un cimitir întreg de oglinzi retrovizoare – atenție! lucrurile din suflet par mult mai aproape decât sunt în realitate" textul ăsta se vrea artă poetică dar a ieșit mast. poetică. nu mai știu cine de pe aici folosea asta cu mast. dar aici se aplică :D "prea puțin obișnuite cu lumina niciodată la aceeași distanță mâini obosite mâini peste lucruri nejudecate-n instanță" mâinile obișnuite cu lumina? lucruri nejudecate-n instanță?? dumneavoastră vă citiți creațiile? mai există cititori pe lumea aceasta????????? mai există editori? "reflectoare staze ipostaze / renegări rătăciri izgoniri / chemări justificări iertări" :)) râd dar de fapt mă întristez că un asemenea text poate fi pus la recomandate, pentru că e prost și nu merită. e ca și cum i-ai da unui copil prost zece pentru că prost, poate că e atât de prost încât nu știi ce să faci cu el și nu ai cum să-l notezi și atunci îi dai 10. cred că asta e. :))) și nu mai pot comenta. este un text comic? dar mai degrabă dramă. tragedie. :))) "toți caută exorcizarea – toți! – dar ochiul nimănui nu arde cu fază mare" :))) sau "la volanul singurului dric ecologic" doamne ferește!
=  recunosc	Vasile Munteanu [20.Mar.08 18:35]
vă citez [exceptând, desigur, abundența de :))) sau :D); nu de alta, dar prea seamănă cu datul din mâini în exces]: "textul ăsta se vrea artă poetică dar a ieșit mast. poetică. nu mai știu cine de pe aici folosea asta cu mast. dar aici se aplică" sau "e prost și nu merită. e ca și cum i-ai da unui copil prost zece pentru că prost, poate că e atât de prost încât nu știi ce să faci cu el și nu ai cum să-l notezi și atunci îi dai 10". recunosc, am momente în care mă simt astfel; totuși, eu n-am făcut decât să arunc o piatră; dar ce valuri ați făcut...; sau, cu alte cuvinte (mă rog, aceleași, dar ale dv) eu ma propus o sugestie, fie ea și erotică, dar așa... "squirt", intelectual, desigur, mai rar. De ce, Liliana Onescu? De ce? De ce Liliana? De ce Onescu? Stăpâniți și altă logică în afară de logica lui "de ce"?
=  pentru că	Liliana Onescu [10.Dec.18 14:27]
La baza gândului (Noica a numit-o "sfințenie") se află întrebarea - aceasta fiind și principalul înțeles al gândului. Și nici nu știți în ce eroare sunteți :)) "de ce" nu reprezintă o logică, nicidecum o filosofie. Este doar un operator al logicii (el nu reprezintă o logică în sine !). "De ce"-ul acesta face parte din om- singura Ființă care operează cu acest " de ce". :D În cazul în care nu știați...principalul mecanism al Ființei este întrebarea. Revelația lucrurilor vine din acest "de ce". Nu e o căutare. Este un destin (al omenirii) mai degrabă așa cum a scrie reprezintă o VOCAȚIE și un DESTIN decât talent. Am folosit acest operator pentru că dumneavoastră "filosofați" pe condiția scriitorului în lume, pe acceptare și negare ("spațiul dintre puncte este întotdeauna vis avortat") etc. Din păcate vă întindeți mai mult decât vă e plapuma. De exemplu Eminescu putea filosofa pentru că el cunoaștea filosofia, citea filosofie (Schopenhauer, Videle etc) pentru că folosea mecanismul acesta al lui "de ce" (vedeți poemul "La Steaua" :D teoria relativității : de ce steaua care "azi o vedem și nu e"...) dar și la contemporani - M. Heidegger, Noica, Cioran - uneori Ernesto Sabato care se știe era un susținător al teoriei lui Cioran ( Tuțea spunea despre Cioran că Cioran a fost întotdeauna unui Dumnezeu dar că nu a încercat niciodată să nu-i demonstreze Existența - deși știa cum)- Cred că e deja prea mult pentru dumneavoastră. Dar la dumneavoastră (se vede clar) că nu citiți filosofie sau nu înțelegeți ce citiți. Ce-i drept mulți nu pot. E ceva natural. Viața e atât de antipoezie, antimeditație dar de cele mai multe ori totul se reduce la "de ce". :) p.s Am ales Liliana Onescu pentru că așa am vrut, și mi s-a părut frumos numele. Putea să mă cheme oricum aș fi vrut să mă cheme. Aici depinde totul de imaginația mea. pps Când încercați să(-mi) demonstrați ceva folosind retorica atunci asigurațivă că face chestiunea acesta bine. Un feedback execelent era așa: " de ce să nu scriu așa..." " de ce să nu..." pentru că era cu adevărat un răspuns inteligent și-l apreciam pentru că vă foloseați de propriile mele arme. Dar nu a fost așa și ați demostrat că nu dețineți ACEA inteligență a scriitorului, pentru că un scriitor are propria sa viziune asupra lumii pe care nu apară prin raportarea la viziunea cititorului sau a altuia, ci prin a acelui "de ce nu...". :D
=  erate	Liliana Onescu [20.Mar.08 19:59]
cioran *în căutarea *asigurați-vă și sper că nu mai sunt greșeli - the speed of mind. :D
=  citez: ":)"	Vasile Munteanu [20.Mar.08 20:25]
"Schopenhauer, Videle etc) pentru că folosea mecanismul acesta al lui "de ce" (vedeți poemul "La Steaua" :D teoria relativității : de ce steaua care "azi o vedem și nu e"...) dar și la contemporani - M. Heidegger, Noica, Cioran - uneori Ernesto Sabato care se știe era un susținător al teoriei lui Cioran ( Tuțea spunea despre Cioran că Cioran a fost întotdeauna unui Dumnezeu dar că nu a încercat niciodată să nu-i demonstreze Existența - deși știa cum)- Cred că e deja prea mult pentru dumneavoastră" serios, n-ați mai citit nimic de la terminarea liceului?
=  întreb și eu ca un copil	Dana Mușat [21.Mar.08 08:38]
de ce 'acTul' și nu 'actul'? m-am străduit să vin cu o explicație, dar nu am reușit, așa că o să cred până îmi răspunzi tu că e doar o chestie de imagine. de asemenea, ca înșiruire de idei, nu mi se pare chiar ok aranjat în versuri acest text...ar fi arătat mai bine(după a mea părere) sub formă de prozo-poezie. Un secret: am intrat pe acest text plină de curiozitate și ies și mai amețită de idee..ce-mi place asta! Și încă o întrebare: trebuie să-mi cumpăr ochelari ca să fiu și eu poet? P.S.(că de obicei vorbesc aiurea și nu se înțelege ce am vrut să spun) chiar mi-a plăcut textul ăsta
=  .	Vasile Munteanu [21.Mar.08 10:17]
deși nu agreez să-mi explic textele (oferind unora satisfacția de a crede că nu știu despre ce scriu...), am să îți răspund la cele două nedumeriri (evident, fără amănunte): a) "_T_": caligrafic, dar și grafic (de exemplu, ciocan; de exemplu, mitologie; de exemplu, între 'a' și 'u'). b) "ochelari": sub o altă formă, cineva m-a întrebat dacă sunt de soare sau de vedere; în realitate, ei sunt "de cal"; și, nu, nu pot fi procurați de nicăieri; pentru că nu sunt ochelarii cu ajutorul cărora se poate vedea "calul", ci "ideea de cal" (Platon); dar asta ține deja de filozofie și, cum a remarcat antecomentatoarea ta, eu habar nu am despre asta. oricum, și eu rămân puțin amețit: în sfârșit, cineva are și nedumeriri "decente". mulțumesc mult pentru prezență și pentru semn;
=  De la text, la spectacol	Adrian Munteanu [21.Mar.08 12:03]
Ca un om care a făcut teatru, a și regizat, și, rareori, l-a scris, am vrut să văd cum își justifică autorul încadrarea în acest gen. Are pagina de mai sus valențe interpretative? Pentru că teatrul care nu tânjește în a fi reprezentat pe scenă e greu să mai poată fi numit așa. Poate fi orice altceva : scenariu de film, proiect pentru o viitoare piesă sau, pur și simplu, prozo-poezie, cum spunea cineva. În ciuda părerilor unora, eu aș înclina să spun că puținele sinteze de stare, trăire și devenire de mai sus, lasă loc liber, mult și păstos, celui care ar dori să plece de la aceste notații și să încropească o reprezentație. Cu ce ar umple directorul de scenă spațiul, dincolo de cuvinte ? Cu gesturi și tăceri. După propriile-i stări și convingeri. Adică l-ar transforma, cu adevărat, într-un creator.E suficient, expresiv și chiar șocant. Dincolo de toate, iau această schiță dramatică drept experiment posibil. Lăsați, fraților, omul să gândească și să aranjeze cum vrea spațiul foii. Nu vă place, e fals, lipsit de conflict, de tensiune, de finalitate ? La sfârșit nu veți aplauda și gata. Puteți cere și banii înapoi, că tot e democrație.
=  intodeauna trebuie!	chelariu claudiu [21.Mar.08 17:23]
- imi place ideea de a da frau liber simtului! - ideile vi, se astern de la sine... I like ,, viata se scurge printre coate ca apa printre crapaturi...,, poate eu as fi folosit alt titlu!
=  Vasile	Camil Camil [23.Mar.08 22:54]
n-am mai intrat de mult pe-aici, dar ma bucur ca versurile tale inca se/ ne mai misca (chiar si tonul ironico-patetic). apropo, ignora eminentza poetelor frustrate...carora le trebuie ochelari (numerosi si grosi-hai sa nu-i dau conotatzie sexuala), mai ales pentru a-si vedea limitele (care le racaie pe undeva lecturile si orgoliul semetz). numai bine, pohete!
=  simplu...sau poate nu chiar asa.	pacurari alexandra [25.Mar.08 20:36]
se spune ca un poet nu trebuie sa-si justifice sau explice poezia....ea transmite ceva si aici depinde de fiecare cum vede lucrurile. Am citit pentru ca era un text recomandat...si m-a zapacit de tot. e....controversat insa departe de genul meu, asa ca incerc sa nu comentez prea mult pe baza realizarii artistice. imi da impresia ca ai scris exact asa cum ai simtit, fara multa prelucrare, fara prea multa bataie de cap. Simplu, dar in final ...controversat! Pe de alta parte, poezia este arta. Poate nu ar strica putina cizelare in sensul de a-i da cateva valente poetice.
=  ya	felix nicolau [30.Mar.08 20:31]
in afara de unele zacaminte eminesciano-blagiene, are mesaj plastic, bine concentrat
=  yo	Vasile Munteanu [30.Mar.08 21:16]
Adrian: permite-mi să răspund întrebării tale: "Are pagina de mai sus valențe interpretative?" tot printr-o întrebare: Are viața valențe interpretative? Care, inevitabil, cere alte întrebări: Cine cunoaște regizorul? Cine a citit întregul scenariu? Cine cunnoaște întreaga distribuție? Eu n-am făcut decât să redau siluetele așa cum se deslușesc ele de aici, de sub acest reflector; mulțumesc mult pentru cuvinte. Claudiu: îți mulțumesc pentru lectură și pentru semn. Camil: nu, mai bine și ție, Camil; oricând, aici. Alexandra: probabil că ai dreptate; mulțumesc pentru semn. Felix: exceptând miștocăreala ieftină și parodia cu pretenție de literatură (recunosc, reușită în excepțiile ei care confirmă regula), eu cred că întreaga simțire/gândire românească se plasează între romantismul metafizic (M.E.) și metafizicul romantic (L.B.); oricum, onorat de prezența ta și de prezumția aprecierii.
=  .	Vasile Munteanu [31.Mar.08 14:29]
uite că am ajuns să vb și cu o casă; bine că e de poezie... în fine, cât timp "inserturile textuale" sunt generatoare de "surprize", spun eu că cele mai importante sunt ferestrele; totuși, aplicând raționamentul casei voastre, la fel de bine pot spune și eu că nu depășiți "nivelul construcției generale" pentru că, în loc să coborâți în poezie, vreți să ridicați poezia la nivelul acoperișului vostru; știu și eu... sau scripetele este inadecvat sau grinda de care l-ați legat e cam șubredă; caz în care, fie minimalismul, fie utilitarismul pe care le întrezăresc în podul casei voastre, sau, de ce nu, ambele, vă determină să receptați "frazarea" ca pe simplu material de construcție; cine știe, poate că ar trebui să căutați intrarea dinspre răsărit... oricum, bine ați venit.
=  apropo	Vasile Munteanu [31.Mar.08 14:43]
pentru reciprocitate, am uitat să dau exemple: "poemul este de fapt nescris", "sintagme si constructii la nivelul versului"; "impresia de poezie este data mai degraba de"... :). după cum se poate vedea, analiza de tipul acesta, aș spune eu, că e "de natură didactică".