| = singurătatea și sălbăticia mă prind atât de bine | cezara răducu [17.Mar.08 20:55] |
| ar putea fi un răspuns,,de unde clipa ce-mi ține-n curmeziș de drum,,......... | |
| = ...și părea că nici n-a fost | Ecaterina Bargan [18.Mar.08 08:56] |
| și se destramă cîte un pic jocul... is'nt it? cei ambițioși rămîn, își potrivesc strategiile, dau ultima lovitură... așa norocul încearcă să sară coarda. eheeei, știi cum e cu sentimentele, avangarda de principii (născute, firește, din nemulțumire de sine), febra poetică... iar ca să revin la subiect, îți ofer eu un fum de părere, nu și pipa. mi se par potrivite și chiar ferme reperele. povestea gemenelor continuă cu un ușor aer prozaic, însă nu lipsit de expresivitate, și un anume tip de sensibilitate care te prinde bine. primele trei rînduri din strofa doi încă pulsează în gîndurile mele. cît despre bancnotă - muțenia, surzenia omenească - mi se pare nu doar trist, ci și ușor dramatic, cît să închege povestea de aici, cu acel "pînă cînd, ce?". abia acum înțeleg... dar nu spun. și atunci? | |
| = fumand | Ioan-Mircea Popovici [18.Mar.08 10:12] |
| de cate ori pare ca se destrama, precum norul de pe cerul verii, se strange-n forme de ploaie... si-i cantecul insusi pantecul... din cand in cand se prinde povara de-o aripa si face dintr-un fulg un an sau poate-o clipa intinsa peste ape sa caute un mal in care sa se sparga un gand lovit de-un val. din ceva ce nici nu pare, spre un tarm ce nici n-a fost, vamuind din rod samanta intr-un cantec, ca un cost, isi pornise iar, Ulysse, odiseea intr-o seara, cand un fulger se stransese intr-un glob cu iar si iara. iterand pe integrala unei curbe Infinitul, se insirui continuu intr-un spectru nesfarsitul. din abstractul lui atinse luna si-o lasa gravida, luminand dunga albastra dintr-o pestera-absida... fumand intre abstractii libatii de alpheu, arcada primaveri-i hamac de curcubeu. vorba ardeleanului: fumezi tu, fumezi. pipa-i la mine | |
| = 4+1 maini si doua banci | Maria Gheorghe [18.Mar.08 12:21] |
| din fotografia cu mainile s-ar putea sa aduci tu vorba de mainile din pestera de la Lascaux, dar cred ca cel mai mult e trimiterea la o pictura la patru maini, in care sustinerea vine de la mana a 5-a. as zice ca-s mainile unei intalniri in care cheia povestii este para focului din gusa norocului. ca-n povestea aceea a lui Coelho cu mina, creionul si guma. ar ma ifi punctul de intersectie. ca la tine toate sunt intersectii, reflectii si sugestii. ca-n ultima fotografie in care fulgerul care brazdeaza cerul il strangi intr-un globular solar, in dimineata cu ceata si cu doua banci galbene intre care tu imparti clipa in gara pentru doi... | |
| = ioan-mircea | Carmen-Manuela Macelaru [18.Mar.08 20:06] |
| paragraful 2 e deosebit, lasa semn nu doar pt el, ideea cu:o notă pierdută din portativ, învelită-n bătăile ceasului din turn, se ține-n semnul serii târzii..., e de retinut; si batranul are un rol aparte in text. ce coapta era para... mcm | |
| = livada de pruni | Ioan-Mircea Popovici [18.Mar.08 20:32] |
| Carmen, para aceea-i dintr-o uiaga infundata-n palinca dintr-o livada de pruni, de dincolo de nisipurile cu aluni si fauni. undeva intr-un miez copt, de noapte. ai prins bine nota pierduta din portativ. un fel de lait-motiv... | |