| + la a șasesutaoară a celebrării sonetului | Maria Prochipiuc [14.Mar.08 10:02] |
| Uite vezi, artistul din tine, cel ce a jucat nu numai cu sufletul, dar și cu întreaga ființă atât rolul vieții lui, dar și rolul altor personaje, vibrează și ne face și pe noi să virbăm atunci când unul dintre noi pleacă. Cuvintele sonetului de astăzi capătă o formidabilă forță evocativă și sugestivă. Ele, cuvintele, cuprind un mod de a vedea lucrurile în starea trăirilor lor. Aici ne pui în față, nu numai a ochiului, dar și a inimii realitatea concretă a gândirii poetice. Realizîri deosebite: Căram emoții-n duh precum hamalii, Se prelingea lumina în vitralii. Rămân în carnea mea vibrări postume, Peceți de foc, ne-nfrânte amintiri. | |
| = Maria | Adrian Munteanu [14.Mar.08 13:46] |
| Nu întâmplătoare e dedicația de astăzi. Și cum s-a nimerit ea la ceas rotund. Ovididu Iuliu Moldovan a fost de două ori la Brașov, la invitația mea, cu două recitaluri superbe, într-o manifestare pe care eu o organizam prin anii 1985. Odată a venit cu regretata și draga mea Leopoldina Bălănuță, a doua oară cu Valeria Seciu. Au fost în casa mea, am respirat cu ei alături emoțiile în culise. I-am văzut statura de artist și om. Și acum mi-e dor de ei. Iar unii dintre ei, cam nestatornici din fire, s-au dus să dea spectacol și pe la case mai mari și mai înalte. În jurul nostru moartea ne lasă tot mai săraci. | |