| = ..."Zâmbesc satisfăcut"! | Liviu Ioan Copos [21.Apr.06 20:01] |
| Îmi place teribil- îmi place!-"precizia și ritualul divizării". Cred că e mai degrabă un ritual, decât un viol autist,"apăsat pe pântecul meu"..."deșurubându-ți genunchii"..."scuipând pe ei ca o răstire la fiecare scrâșnet"..."să-și sublinieze semnătura apăsat pe pântecul meu"..."desenându-ți sânii în cercuri concentrice". ..."Zâmbesc satisfăcut"! | |
| = microbii autisti | Florina Daniela Bordieanu [21.Apr.06 23:09] |
| excelent exercitiu, Elena. Imaginea asta e terifianta, taman de aceea e reusita, mi-a facut pielea gaina si zau daca nu mi s-or racit si degetele. Auzi la ea, cangrena-nascatoare-de-autisti-la-randul-lor-crescatori-de-cangrena, doamne, cata imaginatie ai avut (replica scrisa cu admiratie!) | |
| = ... | Elena Marcu [22.Apr.06 00:26] |
| Liviu, clar e că autismul nu e contagios de vreme ce tu zâmbești. Speculez că satisfacția vine dintr-o rezonanță cu ritualul.:) Cert e că suntem doi. Care zâmbim. Mulțumesc. Dana, probabil știi că nu e tocmai exercițiu „literar”. Nu e. Ci așa cum îi e numele, terapeutic, exorcizez pitici pe creier sau pe unde mișună. Și l-am scris ca să mă pot dezice apoi de el.:) Nu mă așteptam să aibă reacție în cei care citesc și de aceea cu atât mai mult commul tău m-a făcut K.O. Mulțumesc.:) | |
| = evident ca | Florina Daniela Bordieanu [22.Apr.06 00:39] |
... nu la un exercitiu literar m-am referit! cat despre exorcizare, dea Domnul sa-ti reuseasca, nu ma pricep la scos demonii nici macar din mine, dimpotriva, nu stiu cum fac de-i tot adun gramada:) hai, revino-ti :) si revino cu o alta scriere cel putin la fel de interesanta. cat despre KO, nu e un epitet pe care l-as alatura numelui tau (ca autor de texte reusite) | |
| = O.K. | Elena Marcu [22.Apr.06 01:15] |
| Nu mi-o lua în nume de rău, era nevoia mea de a-mi justifica sau explica (neinspirat) emoția și în aceeași măsură suprinderea. Extrem de plăcută de altfel. Siiigur că îmi revin, eu personal sper să-mi revin și la textele mele obișnuite și normale:) Deși la faza asta am să citez pe cineva drag și am să semnez: „Mă numesc Allandalla și sunt perfect normală.” Mulțumesc încă o dată, măi, om de bine! | |
| = eu, autistul.. | anuar brahem [22.Apr.06 10:36] |
| ai sa vezi ceva ciudat, comentariile mele nu au legatura cu textul postat. E un fel de hipnoza, citesc ceva dar zbor planat spre alte lacasuri ale memoriei. E desigur vina poetului care nu ma leaga strins de piciorul patului sau oricum ocupat de altul. Toti au pe acasa cercei, neveste, sanii nevestelor..E minunat sa fii asediat. Ai nevoie de o strategie, de aliati si de spioni. Cind sunt asediat imi cumpar un cal troian si pun jazz foarte tare ca sa nu se auda zanganitul armelor. Cu gravitatia m-ai lasat demolat, nu ma asteptam la o revelatie pur fizicala intr-un text atit de anatomic, dar la o a doua gandire zic ca e nevoie de gravitatie ca sa cistigam verticalitate. Chapeau! | |
| = Ciudat... | Elena Marcu [22.Apr.06 19:57] |
| ...are legătură cu textul.:) Constat taman în plină mirare egocentristă că asediul meu nu e tocmai o experiență atât de personală și exclusivistă pe cât credeam. Aș putea crede că ești unul dintre (puținii?) norocoși, pentru că e foarte adevărat că UNELE asedii sunt absolut minunate (sau minuni?).:) În cazul ăsta însă, strategia militară este doar o chestiune de... ... de, dar de dragul căreia probabil nimeni nu capitulează prea repede, deși un lucru e cert, le urmează (sau le însoțește?) pacea. Posibil să nu par coerentă, dar am vaga senzație că știi, altfel nu văd ce ar căuta calul tău troian în tonalități de expresivitate ale firii prea puțin prelucrate „estetic”. Gravitație? Doar un fenomen prin care două corpuri se atrag reciproc cu o forță ce depinde de masa lor și de distanța dintre ele. | |