Comentariile membrilor:

=  Ela	MA [14.Apr.06 11:46]
Un prim text ce respectă DOOM3(nicio,niciun).Denumirea seamănă cu numele unui joc de pc. :)) "închei filosofia cu inima spre ape" Înteresantă busola ta, nu indică nordul ci apa. Sau ambele? Cu bine MA
=  Andante în întîlnirea cu tine...	Gelu Bogdan Marin [14.Apr.06 11:49]
...după ce te scalzi într-un abur de meduză,cauți o margine de țărm unde te vei cuibări la pieptul lui Ulise. Doar atît.Alte cuvinte ar deconspira magia lucrului. Ne mai auzim...
=  MA, Gelu	Ela Victoria Luca [14.Apr.06 12:24]
MA, spre ambele, deși e o busolă ce arată un răsărit, inima asta. Mai am texte care respectă noul doom. :) Mulțam. Gelu, intuiești bine ce este cu simbolismul meduzei. și căutarea unui țărm-adăpostitor. Mulțumesc. Ela
=  meridianele sufletului	Nicollé Pierre [14.Apr.06 13:38]
Descompunerea dincolo de orice discrepanță dintre bun venit sau culoarea inimii? Printre secundele timpului; întâlnirea dintre umbre ce va să fie, iar în allegro se deapănă pasiuni nesfârșite... nu se poate opri... nu se pot schimba meridianele sufletului ... spre ceea ce ești când taci; fără certitudini nu mai credem nici în holograme așa este... cu inima ta spre apele din care este plămădită, cu o redescoperire nestăvilită de celelalte meridiane încrucișări de stele... sublim cu drag, Nicolle
=  meridianele sufletului 2	Nicollé Pierre [14.Apr.06 13:45]
atât
=  .	Dana Mușat [14.Apr.06 14:07]
Este poza mărișoară, dar îmi place mult și cred că exprimă exact starea pe care mi-a transmis-o poemul tău. Ceva de fum, efemeritatea, suflet, trăire, viață, cenușă, nonșalanță, tăcere, amor, liniște, somn. Un text frumos.
=  Forțări neologistice inutile	mircea florin sandru [14.Apr.06 14:43]
Acesta nu este unul dintre poemele bune ale dumneavoastră. E scris neglijent, are imagini plate, forțări neologistice inutile ("caut demult un concret indelebil"), e lipsit de lirism autentic, o sumă de "cuvinte goale/ ce din coadă au să sune". Este părerea mea fermă și mă aștept, cunoscând vanitatea dumnevoastră grafomană, la represalii, fie și numai prin comentariile pe care le veti face, candva, la poeziile mele. Sfatul meu de "old man" este să scrieți mult, dar să publicați mai puțin.
=  răspunsuri	Ela Victoria Luca [14.Apr.06 14:55]
Nicolle, da, ai perceput sensurile merdiianelor și cum se desfășoară altfel aici întâlnirea, nemaifiind în alb. Imaginea aleasă de tine aduce o altă nuanță, spre inimă. Mulțumesc. Dana, bun revenit. Mă lasă în tăcere imaginea, fiindcă în urmă cu multe luni am scris o poezie la care atașasem aceeeași imagine și care era tot despre umbre, cu alte dimesniuni decât cele de aici, din alte cer(c)uri. Mulțam. Domnule Mircea Florin Sandu, știu ce stil de poezie vă este pe plac fiindcă mi-ați mai lăsat semn acolo unde ați admirat. Nu știu dacă e forțare, eu interior nu am simțit aceasta, atunci când am scris. Și îmi pare rău pentru expresia pe care ați folosit-o "vanitatea dumneavoastră de grafomană", "represalii", nu îmi sunt potrivite deloc cele două caracterizări. Însă nu am ce face, fiecare om percepe în felul său. Și nu sunteți neapărat "old man" cât sunteți un om cu multă experiență în grafo și în diversele sfere ale scriiturii. De aceea voi lua doar sensul bun al cuvintelor dumneavoastră. Mulțumesc. Ela
=  trepte și întretăieri	florin caragiu [14.Apr.06 18:28]
Poezia "Via imperfecto" trăiește prin mai multe linii și centre de forță ce susțin traiectul metaforei. Se pornește de la un gest ce se smulge din pânza de gând a discrepanțelor, fără să mai aștepte vreun bun venit din defileul lumii în care culorile se descompun în timpi interiori de așteptare, de inerție lăuntrică. Acest gest provoacă un joc al contrastelor, al întretăierii de planuri, în care ritmurile și intensitățile, complementaritățile reverberează, adulmecă sensul existenței concentrat în meridianul liniștii. Structura holistică a imaginarului este exfoliată pentru a descoperi concretul indelebil al chipului deschis transfigurării. Filosofia se încheie atunci când luând locul imaginarului, concretul gestului de dăruire devine el sprijin și treaptă pentru străpungerea barierei timpului. Apa este elementul mistic simbol al Duhului care atrage inima în adâncurile întelepciunii. Cum spunea Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei, "Taina nu se raționalizează, taina nu se forțează. Taina nu se descoperă decât tot prin taină". În concretul gestului înflorește întâlnirea cu alteritatea. Temerea este conștientizarea riscului ei, a transcendenței și libertății ei ireductibile și incontrolabile. Ascultarea este asumarea interiorității ei ce iradiază iconic din inima ființei. Luminarea icoanei din inimă aduce descoperirea modului perihoretic al iubirii, in care interioritatea și exterioritatea se fac în Hristos, același Trup-Împărtășire. Acestea sunt gândurile inspirate de lecturarea poeziei tale. Cu drag, Florin.
=  întrebare de profan	valeriu dandes ganea [14.Apr.06 21:47]
ce este Via imperfecto"? scuze de aici nu pricep, în rest muzică, geometrie a cuvintelor, filozofia este dar nu-ți spun unde o văd, oricum este departe de isihasm( aprp. de alt comentariu)
=  25	hose pablo [14.Apr.06 21:50]
absolut de acord cu mircea florin sandu iar comentariul lui florin caragiu mi se pare amuzant un text de moda veche, personal consider ca aceasta maniera sau aplicarea discursului adresat unei persoana este depasit autenticitatea lipseste, ceea ce face ca acest text sa fie dezinteresant. - eu las în andante întâlnirea cu umbra / tu chemi în allegro pasiuni nesfârșite - contrastul asta: eu fac chestia x iar tu y, plus linie de subiect pseudo-dramatica sau tragica, plus niste motive clasiciste spre final fac din acest text - nimic - numai bine
=  răspunsuri imperfecte	Ela Victoria Luca [14.Apr.06 22:11]
Florin Cragiu, oricât ar fi de superficiali unii oameni, dumneavoastră ați văzut dincolo de vers, toate sensurile incluse în această poezie. Mulțumesc, deși este puțin spus. Esența este în ochii privitorului, transmisă de autor. Valeriu Dandeș Ganea, via Roma? Conf. dicționarului Latin-Român, "via" = s.f., drum, cale; "imperfecto" = neterminat, imperfect, incomplet, rău. Despre filosofia pe care o vedeți, dar nu o spuneți, nu este nevoie de mai multe cuvinte din partea mea decât: eu nu mi-aș permite, conform eticii mele interioare, să mă adresez în această manieră unui autor de pe site, cu atât mai mult cu cât nu îmi este cunoscut DELOC. Să nu profanăm fără să știm ce facem. Hose, bon soir, comment allez-vous? Ai trecut, nu ai găsit decât NIMIC, ai dat dreptate, ai plecat mai departe. Eu rămân. Și dacă vrei, mă mai găsești, în mai mult sau mai puțin perfectul meu scris. Gracias. Ela
=  .	MA [14.Apr.06 22:55]
De data asta vreau sa remarc un fragment din comentariul domnului Florin Caragiu, are asa un iz, de valabil si in general: " Filosofia se încheie atunci când luând locul imaginarului, concretul gestului de dăruire devine el sprijin și treaptă pentru străpungerea barierei timpului. " Cu respect. MA
=  MA	Ela Victoria Luca [14.Apr.06 23:23]
MA, am încheiat filosofia, cu inima spre ape. oriunde ar fi. mulțumesc pentru semn și pentru ecoul sensului. Ela
=  enodatio	valeriu dandes ganea [14.Apr.06 23:40]
în mod sigur am fost departe în intențiile mele de a fi răutăcios, cer scuze cu toată inima. Am pe brațe dicționarul latin-italian:IMPERFECTUS, iată, imperfetto în italiană, vezi acum ceea ce "de aici" nu pricepeam? imperfecto este un cuvînt nici italian nici latin! Cuviosul Ghelasie este un om cu o profundă credință, isihasmul l-am amintit ca o paralelă la un comentariu mai sus(nu al meu). Filozofie am văzut în prima strofă, regret că am lăsat să crezi altceva...! Muzica este în precise moduri de "andante", allegro".Geometria este în ultimile cuvinte. Dacă fie și cu o aluzie pot profana ceva, sunt demn de a mă izola complet de lume, sunt "piază rea", incheie fără atingerea ochiului meu de sticlî, filos-sofia privind spre ape, ape(destin,fatalitate!) fiind că eu sunt cel care mă descopăr la ora fix să-ți rog orgoliul să mă scuze.
=  Valeriu	Ela Victoria Luca [14.Apr.06 23:49]
Aici am ales o cale a cuvântului. Imperfecte/imperfectus din latina "pură și dură" (vorba francezului, tradusă ad literam)era prea simplu. Am intrat într-un joc. Știu și imperfetto în italiană, fiindcă știu și niscaiva italiană. Și imperfect în română. Eu inventez adesea forme de cuvinte la limita lingvistică. Asta am lăsat azi, muchiile imperfectului. Francezii au mai mult ca perfectul. Eu mă jucam cu mai puțin ca imperfectul. De multe ori fac astfel de jocuri în ceea ce scriu, în imaginar. Comentariul tău anterior a avut o anume ambiguitate, de aceea am perceput - poate și eronat pe alocuri - multiplele tonalități. Acum, limpezindu-l, îți mulțumesc. Da, este și o anume filosofie, știu că ai văzut-o. Altfel nu ai fi scris despre. Și știu că ai o anume Sophia, fiindcă ai revenit să îmi amintești că în toți există profanul. Mulțumesc, deschis. Te mai aștept.
=  imperfectus, imperfecta, imperfectum	Aurora Petan [15.Apr.06 09:15]
Via imperfecta, caci e feminin. Sau vreti sa sugerati altceva, prin acest dezacord? Discrepante, holograme, indelebil - eu prefer simplitatea clasica, de aceea nu indraznesc sa ma pronunt, as fi nedreapta sa spun ceva prin prisma sablonului meu "de gustibus". Dar pot spune ca, dincolo de cuvinte, nu a reusit sa-mi atinga corzile.
=  ramas pe SI... sau aproape de dominanta	Constandache G. Ferid [15.Apr.06 09:56]
ma intreb ce vei face maine, dupa ce te vei fi cunoscut. poate voi afla vreodata.
=  cu respect	ADRIANA GIURCA [15.Apr.06 10:47]
un text excelent! in care ma regasesc ... as fi vrut sa il fi scris eu...
=  Via imperfecto-unul din cele mai bune poeme citite in ultima perioada	Erika Eugenia Keller [15.Apr.06 12:15]
"eu las în andante întâlnirea cu umbra tu chemi în allegro pasiuni nesfârșite nu îmi schimba meridianele singurul reper inconfundabil spre ceea ce sunt când tac" in ritm lent incercam sa lasam partea inacceptabilă din noi înșine, un fel de ființă inferioară care dorește să facă ceea ce este interzis denumită „umbră”, ce este un complex inconștient, umbra ce conține impulsuri, dorințe și emoții primitive, ce sunt considerate ca incompatibile cu standardele sociale în vigoare și poate chiar idealul de personalitate la care aspirăm. Un poem concret care nu poate fi sters din memorie...odata citit. imperfectiunea sub semnul naturii " ma supun"- ma transform sub meridianele sufletului-dar nu pierd nimic-"ma descopar"
=  ''cu inima spre ape''	zenobia zenobia [15.Apr.06 15:38]
Imi plac "meridianele" si "reperele" acestei poezii si mai ales "inima spre ape" In ceea ce-i priveste pe "niciun" si "nicio" sunt mai reticenta. Concluzia mea:este o poezie in care sentimentul da forma(nu forma prezinta sentimentul)si ma regasesc aici.
=  imperfecto! mi s-a spus	Ela Victoria Luca [15.Apr.06 15:52]
Aurora, știu că este corect imperfecta la feminin. Știu latina la nivel mediu, italiana la fel, engleza bine, franceza foarte bine. :) Crezi că la întâmplare am ales așa? Pe negândite sau din ignoranță? Nu. Jocul meu imaginar prin sfera cuvântului "imperfect" l-am explicat deja. Azi am mai avut un cuvânt în joacă: se cocon-izează. Știu destui poeți, români sau străini, care se joacă așa. Mi-am permis. Fiindcă totul a pornit de la imperfecțiune: în franceză, în latină, în italiană și română. "Via" este și "spre". În fine, îmi pare rău că nu ai intrat în joc, fiindcă e un joc serios, iar spațiul imaginar permite asta. Într-un articol sau eseu, într-o recenzie sau cronică nu aș scrie așa. În plus, este un autor aici pe site pe care îl admir și care se joacă extrem de iscusit cu aceste condensări ale cuvintelor, îmbinări, inovări. Și eu am mai avut în timp lăsate ici-colo: încastelabil, mărmurie etc. Nu mi-am permis mai multe - aici - fiindcă știu reacțiile de respingere. Știu că nu mulți acceptă astfel de libertate. Și e firesc să fie așa. Că nu te-a atins poezia, iar este firesc. Suntem diferiți, receptăm diferit. Totul. Ferid, acest mâine este cu fiecare minut. Fiindcă descoperim mereu câteva ceva în noi. Cei ce doresc să facă aceasta și pot suporta să se vadă, în tot decorul lor interior, inconștientul este oricum abisal. :) Erika, da, este o umbră, o imperfecțiune, o supunere pentru a primi și accepta, o (re)descoperire și o trecere mai departe. Da, cineva scria: "nimic din ce am trăit vreodată nu se șterge din viața noastră psihică! Și așa este. Chiar dacă nu ne reamintim, nu conștientizăm, cele trăite există în noi, ne constituie, ne face să fim ceea ce suntem. Suntem. Indelebil. De netăgăduit. Mulțumesc. Adriana, dacă deja te regăsești în acest poem, înseamnă că este scris în tine, chiar dacă nu l-ai trecut în cuvinte. Este imprimat în ceea ce trăiești. Mulțumesc. Zenobia, dacă ai simțit sensul inimii busolă sprfe ape, este esențial. Dacă ai ști cât m-am revoltat pe acest niciun nicio ca să le accept în a le scrie, m-ai înțelege: sunt redactor, printre altele, și predau, tot printre altele. Sunt nevoită să le utilizez, fiindcă deja, la nivel oficial, se utilizează. Aici sunt mmulte polemici, din păcate, nu am de ales. Nu îmi place, dar așa se va scrie. (și deja se scrie). Mulțam.
=  via, imperfecto	Aurora Petan [16.Apr.06 00:11]
Ela, imi pare rau ca nu m-a prins jocul, probabil pentru ca stiu prea multa latina (e meseria mea). Via nu inseamna "spre", ci "prin, pe calea", dar nici asta nu mai conteza. Sa fiu sincera, eu am vazut un vocativ la prima citire, "via, imperfecto", sper sa nu mai fi interpretat nimeni asa. Deformatie de lingvista.
=  Aurora	Ela Victoria Luca [16.Apr.06 00:14]
Da, ai văzut bine și asta. Și apreciez. Mulțumesc. Păstrez jocul. E bună și virgula, da. Las însă așa, fără.