| = electrocutați de țară | silviu viorel păcală [03.Mar.08 18:01] |
| hălăduim printre traverse. Oare unde se duce poezia asta? | |
| = raspuns (gata, nu plang, mă enervează sa plang!) | silvia caloianu [03.Mar.08 18:32] |
| nu stiu ce ar mai fi de spus... poate doar faptul ca am tot refacut pana acum, textul acesta, scris in graba, direct pe site. gata: imi vine trenul si sunt inca in hotel! fuuuuug! | |
| = ... doar Prutul știe a măsura timpul | Maria Prochipiuc [04.Mar.08 18:55] |
| Mă gândeam și eu cum puteam s-o găsesc pe Silvia altfel de cum o știiam, mereu grăbită, mereu cu trenul în gară și ea încă întrebându-se unde plecacă. Poemul acesta are în el atâta frământare încât de oriunde ai începe să citești te prinzi în vârtejul versului și apoi te întrebi de fapt ce cauți tu pe aici, că doar nu e locul tău, cine e oare de vină? Nimeni, altcineva decât tu care te lași prins în mrejele aceste zvârcoliri încercând să-i pătrunzi esența. Cel mai important lucru din acest poem, în amețeală ce te cuprinde când citești, e ceasul, ceasul acela care te trezește la realitate, ne măsoară timpul ca să nu uităm de noi și să nu ne uităm prea mult în noi... | |
| = Maria, așa și... | silvia caloianu [05.Mar.08 19:43] |
| ceasul pe noptiera - in loc de flori -, timp adus in dar. imi placea la nebunie sa vad ceasul acela al lui, de mana, acolo, pe noptiera! spun, poate ca trece pe aici si aude :) multumesc de trecere, Maria! | |
| = dragă soră | florian stoian -silișteanu [03.Mar.11 13:23] |
| am citit de pe scara vagonului de marfă ăla din coada trenurilor toate am citi poemul țău și m/am bucurat că încă ești vie cum e carnea acestui poem/ vezi din cînd în cînd zic ceva de text că altfel cică socializăm auzi la ei dar noi și metafora noastra e de neînlocuit si de aceea cât a fi granița proștilor tot mai departe vom pune bariere cu spatele fiindcă inudcînd o stare de alterego princiar si malefic obserrvăm în poeie dihotomia acerbă prin care sinele se .... gata!dar ce făcusi maică la capitală ? | |