| = Citesc | nicolae tomescu [28.Feb.08 12:46] |
| cu plăcere, acum ca și la început, povestirile Dv. cu rimă. Creați imagini aducătoare de emoții cititorilor Vă spuneam acum mai bine de un an (în subsolul poeziei „Moartea lui Gheorghe”) că aveți talent de povestitor. Căutarea rimelor vă alterează povestirea. (oare I. Creangă dacă ar fi scris „Amintirile” căutând mereu, mereu rime ar fi avut succesul de care se bucură?. Sigur nu) Poezia de mai sus cu rimă la fiecare strofă numai între versurile 2 și 4 v-a mai descătușat povestirea.(de aceea, cred eu, nici nu se mai află la atelier) . Mai cred că un text în proză poate conține mult mai multă poezie decât unul cu rimă. Rima nu este o condiție obligatorie pentru poezie Iertați-mi sfaturile. Dacă nu le considerați pertinente nu țineți seama de ele. Dar fiți sigur că au fost scrise cu cele mai sincere gânduri de prietenie | |
| = Suntem ..."unicat" | corneliu zegrean [16.Mar.08 09:35] |
| Dragul meu Nicolae, ai dreptate, dar ce să fac? Eu sunt mai trecut ca să fiu tânăr, de aceia și poemele mele sunt mai... trecute prin filtrul amintirilor. Altfel nu pot scrie decât cu rimă și ... ritmat. Pentru mine versul "alb" e mai peste mână, iar proza?? Sper să mai am timp si pentru ea. Sunt trecut prin toate filtrele vieții ca să mă supăr, mai ale pe tine. Te consider un prieten sincer. Nu m-au supărat nici observațiile tale la "dialogul" unor versuri eminesciene. A fost un dialog a unor versuri și....atât.In general, oamenii sunt "unicat" nu se pot compra, deci...nu mă compar cu nimeni și nici altcineva nu se poate compara cu... altcineva, deci, Nicolae, suntem "unicat", fiecare în felul său, cum l-a făcut "destinul". Cu bine și mult succes,Corneliu | |
| = povestea parintilor | Maria Del [11.May.08 18:08] |
| Corneliu, povestea parintilor tai este miscatoare, fascinanta si sunt sigura ca aceasta substanta deosebita a intamplarilor pe care le descrii iti dau o "flacara" aparte scriiturii. Revin intotdeauna cu un sentiment special aici. Poate ca si din cauza adierii de la confluenta Somesurilor:). | |
| = "Istoria neamului meu" | corneliu zegrean [16.May.08 10:28] |
| Drga mea, Someșul mă cheamă. Rămășițele podului de fier de la gară, după ruinele războiului, mi-au rămas adânc întipărite în sufletul meu ca loc de întâlnire, la scăldat și, nu numai... Când aud de orașul copilăriei male, pe care l-am părăsit demult, dar pe care nu l-am uitat, sporește magnetismul din mine și mă face să ... zbor. În ce privesc poemele mele! Ce să mai zic? Prea mult au suferit înaintașii mei și eu alături de ei, ca să nu-i pomenesc, așa cum mă pricep, în poveștile mele ritmate. Au pus o bucațică de cărămidă la temelia "istoriei neamului meu". Dacă urmașii nu i-ar pomeni, cum s-ar mai scrie istoria?? Te îmbrățișez cu drag, Corneliu | |