| = teodor dume, existența întregului | hamat petru sebastian [23.Feb.08 09:44] |
| "găsindu-mă/caut refugiu-/existența"! frumos spus, un final ce înnobilează "existența" întregului, cuvânt pe care se articulează discursul poetic, imaginile construite transcend către un univers complementar aș spune celui în care eul poetic și-a dezvoltat ideea! de la cadrul cel mai înalt și profund, "ochiul hrănit dimineața/își spune cuvântul", la imaginea închisă în sine, la revalorificarea structurii poetice, "găsindu-mă/caut un refugiu-/existența", totul pare a configura o lume de idei. te salut, petru sebastian! | |
| = Teodor Dume, o punte necesară între meditație... | marius nițov [23.Feb.08 13:09] |
| Teodor Dume, o punte necesară între meditație și existența sub pecetea unui refugiu. Aceste versuri le-am reținut: "seara prin rugă fiecare cuvânt împlinește un gând și câteva adevăruri". | |
| = adevarata implinire | Maria Del [23.Feb.08 15:57] |
| Frumos si echilibrat ai vorbit despre cum adevarata implinire - si cea faptica -izvoraste si se revarsa din si in latura meditativa a rugaciunii. E un act de maxim curaj sa te refugiezi in existenta, dar numai "ochiul hranit dimineata" "de sangele icoanei fara nume" isi poate spune cuvantul seara prin ruga" - la ora implinirii. E aici un cerc care se inchide si totusi din centrul lui un alt plan care se deschide la nesfarsit, facand abia astfel posibila existenta cercurilor. Plec de aici cu bucurie si caldura...si mai vin.:) | |
| = Nu te-am mai citit de mult... | Plopeanu Petrache [23.Feb.08 16:42] |
| Bine te-am regăsit Teodor, pe tine și poezia ta! Ochiul, mai mult decât oricare alt organ de simț este cel invadat de multitudinea de senzații de peste zi, de peste viață. Atunci când te întâlnești cu cineva nu exclami "Nu te-am mai auzit de mult", ci, "Nu te-am mai văzut de atâta timp". Poate în lumea câinilor și a altor lighioane să se spună printre mârâituri: "Nu te-am mai mirosit de mult"... Ochiul rămâne orice am spune, alfa și omega luării la cunoștință de existență...Seara este recapitularea ochiului, dimineața ni-l hrănim cu acea icoană despre care scrii, acea icoană a sufletului așa cum îl avem fiecare. Fiecare dintre noi avem ochi, dar fiecare vedem altfel același lucru, identic cu el însuși, fiecare dăm cu ceea ce avem noi semnificații căutărilor și refugiilor. Mă bucur că am citit. Cu multă prietenie PP | |
| = răspunsuri;hamat petru sebastian,marius nițov, Maria Del,Plopeanu Petrache... | Teodor Dume [23.Feb.08 19:09] |
| mulțumiri pentru toți; ochiul hrănit dimineața își spune cuvântul seara prin rugă. observația vieții e foarte reală și nu poate fi contestată pentru că e o stare generală... petru sebastian, mă bucură mult de tot analiza pe text făcută de tine în mod obiectiv. felul în care ai procedat la înțelegerea existenței dizolvată în mesajul poemului mă face să cred că uneori am dreptate chiar dacă viziunile nu pot fi aceleași întotdeauna. plăcut comentariul tău. te mai aștept cu prietenie, teo marius nițov, ca de fiecare dată comentariul tău aduce un plus de încredere scrisului meu și cred că n-am greșit spunând; prin rugă fiecare cuvânt împlinește un gând și câteva adevăruri... ruga e un strict necesar pentru sufletul omului și aduce împlinire, nu-i așa? cu mulțumiri și multă stimă același, teo Maria Del, vizita d-voastră în pagina mea e o premieră și mă bucur nespus de mult. comentariul d-voastră îmi hrănește sufletul.interpretarea poemului meu ați făcut-o punctând esențialul. sunt bucuros c-am fost înțeles și mesajul meu a ajuns la inimă, împlinit și împlinind și alte suflete. stimă și considerație, sunteți binevenită în pagina mea același, teodor dume, Plopeanu Petrache, da, nu ne-am văzut de mult printre cuvinte. vizita de-acum mă bucură, semn că totuși nu se uită plăcerea de-a reveni acolo unde te simți bine. și eu mă simt bine în pagina ta de pe acest site. comentariul tău, împlinit ca întotdeauna, îmi aduce bucurie în suflet. te mai aștept la taifas cu metaforele... și să revin la commul tău. "fiecare dintre noi avem ochi, dar fiecarevedem altfel același lucru" ai dreptate, stimă, prietenie și recunoștință, același, teodor dume, | |
| = Ce greu e să... | Bejliu Anne-Marie [06.Mar.08 23:45] |
"găsindu-mă caut un refugiu- existența" Ce greu este să recunoaștem mai întâi existența...Înainte de căutare să conștientizăm că suntem parte a existenței și să ne bucurăm de acest dar fără jocuri complicate de găsire și regăsire a Sinelui. Înainte de regăsire,existența e pânza de argint în care,fir de humă dăruie contur credinței entității. Pământ și apă caută drumul verticalei lăsând flăcării spațiul în care dansul ei miraculos păstrează mereu ritmul vieții.Un simplu gest, descrierea cu sfială a crucii unește într-o armonie ce deschide poarta uimirii întreaga filozofie a existenței.Orizontala și verticala...Drumul umbrelor prin contururile materiale, drumul apei ce poartă pământul în undele sale până când flacăra spiritului devine atât de puternică încât țâșnește spre Înalt. Cu stimă, Anne-Marie | |
| = Bejliu Anne-Marie, mulțumiri,... | Teodor Dume [07.Mar.08 05:54] |
| de trecere și semn.vizita mă încântă precum și comentariul lăsat da, "flacăra spiritului țâșnește spre înalt" mulțumesc mult, cu sinceritate, | |