| = cam... | ioana matei [22.Feb.08 20:16] |
| asa am citit eu finalul... "gestul care" ucide "viața- singura voce fără cuvânt"... sau "gestul care" striga "viața- singura voce fără cuvânt"... depinde de actor si de felul in care rosteste...cuvinte... asa ca...multumesc pentru *nastere*...sau pentru *moarte*... | |
| = ioana matei, interpretare cu două tăișuri...filozofice | Teodor Dume [22.Feb.08 20:29] |
| da,"depinde de actor și de felul în care rostește...cuvinte". mult adevăr ați grăit. uneori ne bucură nașterea și ne întristează moartea ori ne întristează nașterea și ne bucură moartea. totul se interpretează, "depinde de actor" oricum, răspunsul autorului se află în titlu. mulțumesc de trecere și interpretare. o interpretare cu două tăișuri... filozofice stimă și considerație, teodor dume, | |
| = părere | Cătălin Ionașcu [22.Feb.08 21:05] |
| Încă de când devenim oameni ne e evidentă soarta. Din pămând ieșim și în pământ ajungem, nașterea și moartea fiind echivalente din acest punct de vedere. Iar ultimele două versuri nu o să le uit foarte curând... Cu stimă, Cătălin Ionașcu | |
| = singura voce fără cuvânt | hamat petru sebastian [22.Feb.08 21:06] |
| teodor am lecturat un poem bun, inspirat și plăcut! cuvântul depășește ipostaza ludică de care fiecare poet se lovește, în textul de mai sus un lucru transpare cu ușurință: talentul de creator! o seară plăcută, teodor! te salut, petru sebastian! | |
| = teodor | adelina manea [22.Feb.08 21:14] |
| teodor, eu zic ca votez doar parte ade mijloc a poemului. inceputul si sfarsitul mi s-au parut relativ banale. | |
| = Teodor Dume | Liviu-Ioan Muresan [22.Feb.08 21:18] |
| E rău că ne-am născut? Destul, dacă e începutul sfîrșitului. Dar oare eliberarea nu e de fapt neființă? De aici lipsa cuvintelor. | |
| = Cătălin Ionașcu, nașterea și moartea fiind echivalente... | Teodor Dume [22.Feb.08 21:28] |
| Cătălin dragă, am să repet ultimele două versuri, doar pentru tine; gestul care înlocuiește viața- singura voce fără cuvânt... da, singura voce pe care nu vrem s-o auzim și totuși, eu, tu,el,ea, noi toți o vom asculta ca pe un psalm pentru că trebuie...de ce? pregătim o altă naștere mulțumesc căline.este prima ta trecere în pagina mea și mă bucură gestrul tău, dacă tot vorbim despre gesturi... și închei dându-ți dreptate; "nașterea și moartea fiind echivalente" așa cum bine se știe,"ne naștem pentru a muri și murim pentru a ne naște" te mai aștept, cu prietenie, teo | |
| = răspunsuri, hamat petru sebastian, adelina manea, Liviu Ioan Mureșan, cealaltă f | Teodor Dume [22.Feb.08 21:55] |
| da, viața ca un joc... hamat petru sebastian, mă bucur că ți-a plăcut deși n-am vrut decât să fac o deschidere de poem spre viață și moarte, două elemente de referință prin care Universul răsuflă... și după cum vezi, sunt și vor fi multe discuții interminabile pe aceste teme (viața și moartea)Sigur nu eu voi fi acela care o să definesc elementele vieții și morții.am făcut doar un gest...interpretabil pentru care nu pot fi răstignit decât doar pe cuvinte... mulțumesc pentru trecere și comentariu cu prietenie, teo adelina manea, vizita mă onorează și mă bucură acel vot pentru segmentul de mijloc al poemului citat. sigur începutul (și sfârșitul) par banale, dar din banalități am pornit cu ideea și spun sigur că nașterea e primul pas spre începutul morții, lucru demonstrat de viață și care nu poate fi contestat sub nicio formă, chiar banal...Conceptul nașterii și morții nu poate fi realizat artistic vă aștept cu dragă inimă și altădată stimă și considerație, teodor dume, Liviu Ioan Mureșan, da, "eliberarea e neființă" un alt concept care-l trag spre ultimele două versuri de final; gestul care înlocuiește viața- singura voce fără cuvânt moartea e defapt o "eliberare" și "eliberarea e neființă" și la rândul ei nu poate avea voce, nu? te mai aștept, cu prietenie, teo tuturor mulțumiri pentru contribuție. toate părerile pro sau contra au o relevanță cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Ba da | Liviu-Ioan Muresan [22.Feb.08 22:19] |
| Moartea poate avea voce. Chiar strigăt de groază. Doar că nu poate fi auzit. E clipa în care rămîi singur, iar zgomotul nu are sens pentru ceilalți. | |
| = Liviu Ioan Mureșan, da, un subiect de meditație... | Teodor Dume [22.Feb.08 22:37] |
| ce spui poate fi ușor interpretat sigur, singurătatea nu are voce, e doar doare tăcut...iar strigătul morții e straniu, deși ne auzit... mulțumesc de interes pentru subiectul postast, cu prietenie,același, teo | |