| = * | George Pașa [13.Feb.08 22:19] |
| Pentru mine se pare că firul acestor gânduri se dezleagă mai greu, dar nu înseamnă că nu observ prezența unor laitmotive ale creației tale (nu le mai enumăr, se știu). Și același portativ. Doar semnele sunt mereu altele. Probabil vor poposi și înțelegătorii poeziei tale să spună ceea ce trebuie... Dar las, spun eu, un semn bun. | |
| = ținte | florin caragiu [14.Feb.08 09:03] |
| deși am lăsat semn mai rar, te citesc cu aceeași plăcere, textul reține atenția și poartă prin straturile unei memorii în care la fiecare pas ești căutat de mister. | |
| = vezi si tu, Igitur | Ioan-Mircea Popovici [14.Feb.08 11:07] |
| aici, intre cararile cu miei, ninsoarea inca n-a cazut pe floare si semnul rosu pe un alb deschis nu stii de-i punct ori semn de intrebare. e simpla spusa. ascultarea-i slaba. s-a slefuit de gand rostogolirea. si cantul are-un cod de portativ, cu chei si cu sincope, lasate in motiv, uitat in adancimea din cuta unui tiv, de Domnul (P), la Mister (Z), pentru amicul Yvves. aici, atunci, acum, cu Tympul oblojit, am regasit pe Chipuri frunzisul ravasit. cred ca-i mai simplu sa se descifreze spatiul din paranteze in care orice distih as lua inseamna o cheie pentru intregul vizat: și cântecul se ține de țărm peninsular într-un lătrat de câine și colțul unui zar (niciodata acelasi) | |
| = si eu 'tu zici' | Mocanu Adrian [31.Jan.15 20:48] |
| Când gândesc sunt ca două cercuri întrepătrunse ca în o formă de 8: "nodurile gandului". ‘tu zici’ aduce subiectul în propoziție. In conștiința profesorului apare vorba. Totul din cauza lui “tu zici”. “tu zici” venea în stânga în vârful vorbei. “tu zici” generează al doilea cerc. Cercurile sunt tangențiale, vin din dreapta în șirag. Văd cercul celuilalt și mă duc spre el vectorial. Ma duc spre "tinta". Forma cu “tu zici” rezultă amintirea chipului cu care să mă duc înainte. Chipul e atras unde vreau. Chipul vine din stânga: "Ponna latră să ieșim pe plajă..." | |