| = in miez | Valeriu Sofronie [06.Feb.08 16:46] |
| atunci cand se intampla sa ai contact cu ceea ce este dincolo de firescul care banalizeaza orice fapt extraordinar - pentru ca, la drept vorbind, totul ar trebui sa para extraordinar - si intri in miezul lucrurior, o ploaie ca aceasta vine si te spala, inviorandu-te. In jurul tau incep sa se miste toate. Stiinta cu ragetele ei atotuficiente cade in derizoriu. Ramai tu si memoriile tale. Si de aici incepe a se scrie istoria ta absolut personala... Dar ce rost are sa spun eu. Ai spus-o atat de limpede in textul tau, Gelu, ca nu mai ai nevoie de niciun comment. Drept pentru care ma opresc aici, spunand doar atat: Frumos! Valeriu. | |
| = empatie... | ioana matei [07.Feb.08 06:49] |
| un text (foarte bine scris) pe care-l citesti si te vindeci definitiv... de ipocrizie... | |
| = din monolog in dialog | Luna Tudor [06.Feb.08 23:19] |
| Recunosc ca initial nu mi-a placut trecerea de la a vorbi despre ...la a vorbi cu...dar, la o a doua citire, constat ca testul cuprinde, voit sau nevoit - aici intervii tu, sirul unic si logic al realitatii. caderea din sine in noi, in noi toti - in lume. asa am interpretat eu, cel putin :) mi-a placut, recunosc, mai ales prima parte. felicitari! | |
| = Madonă modernă | ILIESCU EMIL [06.Feb.08 23:34] |
| Îmi place scrisul tău, direct, aspru, ca și viața ce ne înconjoară, cu toate clișeele ei, uneori stupide, dar, de ce să nu recunoaștem, uneori necesare. Și, pentru ca tabloul să fie cât mai real, ar trebui să existe și o EA. Drog sau chiar firul de care ne atârnăm speranțele și, indubitabil, vocea ei, ca o perfuzie salvatoare. Laboratorul tău înseamnă chiar creuzetul în care ne amalgamăm visele și dorințele, locul central fiind ocupat, cum se putea altfel, de o Madonă modernă. Felicitări pentru acuratețea stilului! | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [07.Feb.08 09:35] |
| Gelu, citesc cu placere prozopoemele tale despre munca si zile, cum ar fi spus cei vechi. reflectii si reflexii ale cotidianului, uneori absurd, dar cu atat mai verosimil. retin acest final intangibil: Mi se părea că eram prins într-o curbă a timpului și orice aș fi făcut ajungeam tot de unde pornisem. cu prietenie, | |
| = din lipsă de timp și cu scuzele de rigoare | Gelu Diaconu [07.Feb.08 11:28] |
| nu pot face decât să vă mulțumesc tuturor pentru opinii și pentru faptul că ați lăsat un semn aici | |