| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [02.Feb.08 08:08] |
| este amuzant si bine construit poemul, eu as fi zis, nu circulati cu usile deschise pericol de cadere in tine insuti.semne de circulatie, indicatoare, obligatoriu dreapta, interzis stanga,atentie cad bolovani(super, cum ti-a vent ideea?), banuiesc ca si la biroul de rel pub al lui Dumnezeu sunt cateva observatii, prioritate femeile insarcinate cu-o raza de soare sau cam asa ceva:):) mcm | |
| = Plopeanu Petrache, atenție, cad poeme!... | Teodor Dume [02.Feb.08 10:55] |
| da, stările din noi și din exteriorul nostru bine punctate într-un adevăr care doare mocnit. Eleganța desfășurării poemului, bine construit, redă o clipă din viața cotidiană în care ne pierdem credința alunecând spre exteriorizarea laturii umane. În încheiere vreau să remarc legătura perfectă, frumusețea scrisului și exprimării din începutul-sfârșit geamăn al poemului "abia încheie Dumnezeu de făcut lumea că se și găsi îndată cine să o conteste de aceea Dumnezeu și-a deschis un birou de relații publice" deci, iată o conturare perfectă în care se regăsește, zic eu, încă un poem de sinestătător, în cele patru versuri mesaj esență, acuratețe. confirm încă un micropoem telegrafic prea frumos, domnule Plopeanu! Desigur, o să revin și te voi citi cu drag toată stima, același, teodor dume, | |
| = Biserici? | Plopeanu Petrache [02.Feb.08 18:09] |
| Carmen, ca întotdeauna, mulțumesc pentru tot Sunt frustrat de tot felul de interdicții, care mai de care mai fermă. Mă întreb ce mai putem face cu adevărat fără a fi îndrumați pas cu pas spre...libertate. Mă consolez însă cu ideea că și Dumnezeu a simțit același fapt la o scară cosmică, infinită și integratoare în momentul în care chiar noi, creația, am început să-i contestăm dreptul de a spune "și a văzut că lumea e bună". Oare bisericile să fie oficiile de relații publice?... Cu prietenie continuă PP | |
| = Patru versuri | Plopeanu Petrache [02.Feb.08 18:16] |
| Mă îndatorezi nespus domnule Dume, dar mai presus de acest aspect simt că s-a creat o afinitate reciprocă între cele două personaje, Plopeanu și Dume, afinitate de care sunt bucuros. Cât despre ce am scris fiecare, eu, textul, tu comentariul, consider că avem dreptate amândoi. Și eu am sesizat și apoi mi s-a consolidat ideea că poemul poate avea numai patru versuri, cele pe care le-ai și expus.Ai identificat foarte clar zbaterea dintre credință și vulgarizarea acesteia Mulțumesc încă o dată și te mai aștept PP | |
| = sancta intuitiva... | Valeriu Sofronie [02.Feb.08 20:57] |
| Petre, nici nu era terminat "fiat"ul, ca se si porni deconstructivistii... cine spune ca postmodernismul este recent? aiurea...de la facere este ...oriunde este o facere, este si o desfacere...oriunde un poet, si un critic. dar stau si ma intreb...biroul ala de relatii publice chiar o exista ? a lasat loc deusul posibilitatii unei re-faceri ? si daca o contestatie ar fi acceptata ? si daca cineva ar spune ca numarul lui Avogadro este cu prea multe zecimale si ca ar cam trebui pus in ordinea finitului ? ce s-ar intampla cu lumea de dupa contestatiile acceptate ? dupa o asemenea contestatie numai ? poemul tau nu o spune...dar inteleg ca numai la "judecata de apoi" se va da un verdict. si ai dreptate, nu cred ca va fi in avantajul contestatarului...nu, nici vorba...ba, dimpotriva. un poem usor de citit, plin de intelepciune, care iti lasa un gist amar, gandindu-te la miile de cereri pe care le-ai depus si tu pe la unul din oficiile acelea divine pe care le frecventezi din momentul in care zici OAU, OAU! felicitari prietene, ti-a reusit.... Cu prietenie? nu... Cu dragoste ?, nici... De-a dreptul cu invidie oarba si multa ciuda... Vali | |