| = this is not the end | Alberto M. Popesco [31.Jan.08 19:34] |
| tematica poemului e complexa. se incearca contrabalansarea unui mit, si acelea ca primul om (biblic) nu a primit o pedeapsa, ci sansa de fi el insusi. foarte amical, | |
| = marius nițov, vers-imagine... | Teodor Dume [31.Jan.08 19:50] |
| Pot spune că am citit un text cu valențe multiple, un poem încărcat cu emoții-stări,de fapt o varietate a stărilor... imagini deosebit de frumoase care dezleagă inimi-zboruri, împlinește și conturează, rostuiește... "glasurile ridicate din rouă(...)tabloul căsătoriei cu cerul/în piept cuțite de ceață secționează artere/de pe trupul meu îngroșat/se coboară înțelept un șarpe" Felicitări,domnule marius nițov! cu sinceritate, teodor dume | |
| = re.Alberto M. Popescu: da, o șansă de a se recunoaște în cădere! | marius nițov [31.Jan.08 23:22] |
| re.Alberto M. Popescu: da, o șansă de a se recunoaște în cădere! Căderea în timp, căutarea paradisului pierdut, înțelepciunea omului încercat de viață sunt câteva idei transpuse în vers. Mulțumesc pentru cuvinte! | |
| = re.Teodor Dume, ai evidențiat bine o multitudine de emoții-stări | marius nițov [31.Jan.08 23:36] |
| re.Teodor Dume, ai evidențiat bine o multitudine de emoții-stări, izgonirea din Eden aici capătă și sensul pierderii copilăriei. Recunoașterea condiției de trecători prin lume, a căderii în timp, recunoașterea morții. | |
| = E foarte frumoasă poezia ta. | luciana grosu [01.Feb.08 14:39] |
| Marius, Nu cred că acesta e răspunsul la provocarea mea. Ai scris aici doar despre patimă, despre potență, nu și despre iubire. Ai scris despre senzații, foarte puțin despre sentiment. E foarte frumoasă poezia, dar... Nu cred că ăsta e răspunsul pentru că e vorba aici de o dragoste palidă, estompată de întunericul unui trup răzvrătit împotriva unui timp ce-l transformă în pradă ușoară. Oare se poate iubi necondiționat, cu toată puterea ființei, fără a confunda plăcerea cu iubirea? Eu cred că da, Marius. | |
| = Luciana, promit că scriu o poezie | marius nițov [01.Feb.08 15:06] |
| Luciana, promit că scriu o poezie în care să răspund întrebărilor tale, am încercat ceva, nu mi-a plăcut. Aici am abordat din perspectiva căderii. Mântuirea și împlinirea noastră nu exclude trupul. Nu sunt de acord cu autoflagelarea, cu mortificarea, cu exilul din trup... cred că mântuirea constă într-o armonie între trup și spirit. Omul e chemat să sfințească prin dialogul cu Creatorul întreaga ființă. Eu nu zic nimănui să-și nesocotească trupul, nici să-și facă din el un idol. Armonia trup- suflet este mântuitoare. Eu fac tot ce pot să păstrez această frumusețe a trăirilor spirituale în armonie cu frumusețea trupului. | |