| = cu drag tie, aducandu-mi aminte | Bogdan Gagu [11.Apr.06 09:11] |
| suflete... cum stii tu sa reamintesti anumite intalniri...:D:D azi nu ti-ai adus aminte de a mea... dar maine... fericit e cel/cea care te are alaturi ca prietena.. mersi suflete ca existi | |
| = "tu semnul exclamării într-un colț de zi" | Marinescu Victor [11.Apr.06 09:24] |
| sa nu treaca zilele frumoase pe langa noi, dar sa trecem suflete prin dreptul fiecarui prieten uitat el ea noi voi ei ele. sa-l aducem mai bun cu fiecare tacere rupta din varsta, sa ne rugam imbratisati cu amurgul in cei doi gemeni, ca si cum oglinzile par sa ne arate diferiti in lumina, dar identici sub pleoape. Marie, acolo stiu ca privesti cand ceilalti dorm. | |
| = ne vom lua infinitul petrecere de-o noapte | Maria Prochipiuc [11.Apr.06 10:02] |
| Bogdane- amintirile rămân uneori doar o modalitate de a privi în urmă, dacă timpul meu nu m-ar bloca aș trece prin coardele cuvântului toate întâlnirile de suflet, dar mai ales întâlnirile de inimi bătând într-un anumit ritm. Nu am uitat și știi bine că nu uit, noi ne-am întâlnit într-un crepusul de gânduri, când îmbrățișați ne-am luptat cu morile de vânt, am format triunghiul, ca apoi să ne desășurăm cerc, nu, n-am uitat si acest lucru s-a confirmat poate…prin ceea ce suntem…iubirea e mai presus de trup, de vremuri și mai ales de vârste, atunci când ești sincer, dacă nu cu cei din jur, măcar cu tine. Te așteaptă teiul, ca îngenunchind sub el să-ți poți spune toate dorurile… și să putem scrie gânduri… Victor – versul meu e plin poate de nostalgia unei aduceri aminte, e modul meu de a spune că sunt aici și nu te-am uitat, e modul în care știu eu să iubesc, e poate modul în care știu să mă dăruiesc. Oglinzile în care ne privim sunt doar priveliști și nu ne arată mereu realitatea, poate e mai ușor să te privești în cioburi să-i culegi pe ceilalți așa decât să-i vezi în oglinzi strălucitoare și la prima zvâcnire totul să se ruineze. Te-am aflat aproape azi de versurile mele și mai multe nu mai trebuie să spun. Noi ne-am regăsit în versuri și de atâtea ori ne-am îngemănat prin cuvânt. Voi fi mereu acolo ! | |
| = aștept să se umple luna | Ion Diviza [11.Apr.06 10:15] |
| Când am citit subtitlul, credeam că este vorba de o personală. Dar sub subtitlu e scis poeyie. Iar sub poezie e chiar poezie adevărată. Mi-a plăcut cântecul tău din amurgul zorilor. Îndeosebi, strofa: tu semnul exclamării într-un colț de zi eu aștept să se umple luna pe cele două maluri de amurg | |
| = acum înțeleg unde se scurg rândurile de mijloc | Maria Prochipiuc [11.Apr.06 11:25] |
| Domnule Diviza – văd că ai început să citești doar titluri și să cunoști conținutul scrierii, nu e personală cu toate că scrierile unui autor sunt pur personale, am trecut la poezie, că așa mi se părea mie ca ar avea ceva din aranjamentele unei poezii:) cântecul din amurgul zorilor ne poate curpinde pe fiecare dintre noi (chiar dacă unii umblă în miez de noapte să aducă bucuria unei zile puse într-un eseu…), doar să putem prinde cu sufletul imaginea exclamării. A fost greu pentru tine să-ți amintești ceva din subtitlu, vezi ce repede se uită anumite lucruri? | |
| = parere | Enache Ionut Laurentiu [11.Apr.06 12:25] |
| pe mine un singur lucru m-a oprit din citire, si anume "delirând alte timpuri", cred ca aici se opreste putin.. parerea mea.. in schimb, îmi spuneai am îmbătrânit cu un secol de nopți și zile fripte nu mai conjug verbe eu tu el ea noi voi ei ele m-a facut sa zambesc si sa fiu convins ca este o poezie scrisa din suflet.. cu drag, Ionut. | |
| = Eu, semnul intrebarii | razvan rachieriu [11.Apr.06 12:34] |
| “Ai încercat să unești punctele” , să strângi iubirea de la nord la sud și să destrami ura de la est la vest.Am fotografiat alb negru stările și emoțiile , le-am developat pe hârtia sufletului și am obținut fizionomia ploii. “Am îmbătrânit cu un secol de nopți și zile fripte” și am întinerit cu o clipă de fericire pe care am încercat să o întindem ca o linie subțire de-a lungul vieții, însă s-a rupt în punctul ce unea “două maluri de amurg”. “Tu, semnul exclamării” pus la sfârșitul unei fraze ascunse în noaptea tăcerii, eu, semnul întrebării pus la începutul iubirii cuibărite “undeva lângă amurg”. Poezia își lasă păsările-cuvinte să zboare liber spre înălțimile sensurilor profunde. Felicitări ! | |
| = "e de ajuns să ne intâlnim undeva lânga amurg, iubire" | keller victor-theodor [11.Apr.06 18:36] |
| poemul dumneavostra este un poem al inimii care intareste ideea ca fara dragoste nu e nimic "daca dragoste nu e nimic nu e" | |
| = Frumos! | Pandele Maricica [11.Apr.06 19:47] |
| Da, asa cum spunea Tedi, daca dragoste nu e, nimic nu e. A scris-o Marin Preda in "Cel mai iubit dintre pamanteni, nu?" E o poezie frumoasa, totusi, parca nu se potriveste acel "delirand alte timpuri". E o expresie care te scoate din atmosfera aceea deosebita si calda pe care ati reusit sa o creati. E prea dura asocierea. Si poezia nu mai are sonoritatea unui clopot stricat. Cu bine, Mari | |
| = Acum cînd se umple luna... | Gelu Bogdan Marin [11.Apr.06 19:46] |
| ... am citit cuvintele și am rămas sub semnul exclamării într-un colț de site. Mai trec... | |
| = ne strecuram sufletele fotografii alb negru | Maria Prochipiuc [12.Apr.06 07:03] |
Ionuț Laurențiu - s-ar putea să ai dreptate referitor la această oprire între te și ti, dar m-ar fi bucurat foarte mult și o sugestie, mă voi gândi, tu mă simți cu sufletul acesta este adevărul, eu încerc să scriu de cele mai multe ori din starea pe care o am în acel moment, așa cum spunea Adrian Munteanu, încerc să mă scriu. Răzvan - tu, semnul întrebării mele, frumos spus, iubirea este singur modul de a fi tu, e bine de cele mai multe ori să ne vedem în alb-negru, iar din balansul culorilor să ne îmbrăcăm stările și mai ales faptele noastre. Tu ai făcut aici o filosofie a versurilor mele, dacă ar fi să iau de aici ceva ce mi se pare semnificativ, este modul în care ai perceput versul: le-am developat pe hârtia sufletului și am obținut fizionomia ploii sau “Tu, semnul exclamării” pus la sfârșitul unei fraze ascunse în noaptea tăcerii, eu, semnul întrebării pus la începutul iubirii cuibărite “undeva lângă amurg”. Îți mulțumesc pentru modul în care mă descifrezi! Victor Theodor – te rog copile să-mi spui Maria, poate ne vom cunoaște și atunci îți vei da seama că nu depășesc cu mult vârsta ta :) Ai intuit corect este un poem al inimii așezate între două maluri, încercând să unească sentimente și mai ales oameni Maricica – văd că și tu te-ai oprit asupra acelui vers: "delirand alte timpuri", pentru mine are un rol acolo pus și voi încerca doar puțin să dezvolt, dar nu prea mult că altfel dispare enigma. Am vrut să punctez dragostea, dragostea care uneori este despărțită de timp, mai precis de niște ani, și atunci când te împiedici în acești ani, totul devine delir, vrei să uiți timpul și …Și bine ai intuit este dură asocierea, ei vezi aici e totul, de aici și sonoritatea puțin înfundată a cântecutlui, sau poate chiar întreruptă. Gelu – te aștept la textele mele de câte ori se umple luna, și dacă ai rămas un semn de exclamare într-un colț de site, știu eu dacă e bine sau nu…era mai bine să rămâi la colț de vers așa aș fi înțeles că ai avut ceva de luat de aici, dar dacă ai zis că mai treci, aștept! | |
| = Maria... | Gelu Bogdan Marin [12.Apr.06 11:05] |
| ... nu am putut lua decît un fior cît un coș de flori de cireș.Mai trec ,oricum... | |