| = domnule ghika coane | mircea lacatus [22.Jan.08 10:51] |
| mia placut poezia aceasta mi-a creeat asa o stare ciudata pe care o am numai in fata artei ...sufletul care pleaca lasa mereu urme de copil... emir tot un nobil | |
| = Cornel Ștefan Ghica, simplitate și valoare... | Teodor Dume [22.Jan.08 10:36] |
| da, curat precum sufletul de copil vă e gândul și poemul deasemeni "urme de copil pe zăpadă/mă gândeam că cineva și-a pierdut de curând/sufletul//poate era un om bun" mă bucur când citesc o poezie bună, construită simplu și cu efect care mă îndeamnă să revin și-o să revin mereu Cu sinceritate, Teodor Dume, | |
| = asociatii libere | Csiborg Mirco [22.Jan.08 11:09] |
| Imi place ambiguitatea din calmul acestui text. Mi-a adus aminte de-un Andries mai vechi: "Cobor apoi pe jos șapte etaje, Da' pe la 3 mă mai binedispun: Un om urca și avea și bagaje, Părea un om bun..." Mie mi-e somn, Interzis Archibald Haddock | |
| + cornel | Leonard Ancuta [22.Jan.08 11:46] |
| asta e cel mai bun tecst al tau de pana acum. este creator de emotii primare, este spus in cuvinte putine insa lasa frau liber imaginatiei sa isi asocieze propriile tablouri, propriile interpretari. ai reusit sa starnesti acel ceva pe care numai poezia cu miez declanseaza. nu stiu cat de tare controlezi asta, dar azi inspiratia a fost cu tine. pentru ulmele de copil in zapada, aprind o luminita care sa topeasca iarna si nepasarea finala. | |
| = semn | Nicolae Popa [22.Jan.08 12:29] |
| Îmi place suflul rece venit dinspre o realitate înzepezită, descrisă în filigran. Cred însă că e un cuvînt în plus aici, ca să nu-i zic "străin". Mai precis nămeții să rămînă ai nămeților! Nămeții să rămînă nămeți! Vorba e că îmi sună a atificiu "de speranță"! Doar asta mă deranjează! În rest, felicitări! | |
| = poetul cu ochi de felina... | ioana matei [22.Jan.08 13:35] |
| foarte interesanta aceasta abordare a privirii poetului...ce pare sa nu cunoasca bunatatea, sa renunte la speranta,sa ramana detasata si rece, lipsita de vulnerabilitati, ca o incizie fara mila asupra realitatii...apar aici *distante* intre omul obisnuit si poet...ele sugereaza un salt *calitativ* (*evolutiv*?) de la urmele de copil (om bun) la ochi de felina...dar sa nu uitam ca totusi, poetul, ramane mereu ancorat intr-o proprie realitate...ea suporta incizia... | |
| = (....) | Maria Gheorghe [22.Jan.08 13:51] |
| cand am citit poezia aceasta, la sfarsit, dintr-un gest reflex, m-am uitat in spate... sa vad urmele pasilor in zapada... si mi-am dat seama ca nu citisem, traisem... cu apreciere, maria | |
| = Re: Mircea Lăcătuș, Teodor Dume, Csiborg Mirco | Cornel Ștefan Ghica [22.Jan.08 22:13] |
| E_mir_cea, Când nu te aștepți, arta poate deveni orice cuvânt, orice semn, orice urmă, orice simplitate care poate re-da sau crea acea stare ciudată (cum bine ai observat) necesară unei trăiri (în același timp) dincolo și aici (sau dincoace). Mă bucură revenirea ta. Teodor, Simplitatea cu valoarea ei (în funcție de unghiul de percepție), complexitatea cu valoarea / valorile ei, ca o sumă de simplități contextuale, legate întru perfecțiunea proximă). Dar, ca și om care nu crede în valoare / valori (universale, umane sau oricare), prefer să rămân cu simplitatea. Csiborg, Între Andrieș și Tintin, (tu) l-ai ales pe Captain Haddock, calm, privind în continuare coada lui Milo, într-o ambiguitate (interzisă, somnoroasă) de text cu libere asociații sau asociații libere. Încântat de primul tău comm în pagina mea. vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm. cu respect, Cornel Ștefan Ghica | |
| = Re: Leonard Ancuța, Nicolae Popa | Cornel Ștefan Ghica [22.Jan.08 22:14] |
| Leonard, Nu pot controla percepția altora; o pot deduce, eventual. Tehnica (mai mereu) a fost pentru mine o chestie secundară; și nici nu înțeleg, prea bine, ce-i aia tehnică (poetică). Mă bucur că ți-o plăcut poezia, în ansamblul ei, văzută în perspectiva acelor „urme de copil în zăpadă”. Mulțam de susținere. Domnule Nicolae, Da, aveți dreptate. Acel „de speranță” m-o deranjat încă de la editare. M-am gândit că prea lăsam poezia simplă, în goliciunea ei în lumina lunii. vă muțumesc pentru trecere, citire și comm. cu respect, Cornel Ștefan Ghica | |
| = Re: Ioana Matei, Maria Gheorghe | Cornel Ștefan Ghica [22.Jan.08 22:16] |
| Ioana, O abordare mai degrabă din perspectiva unui poet care nu-și mai dorește bunătatea, sătul de ea, trecut prin ea; un poet care tinde să devină orice altceva, sigur pe el, detașat, rece, un ne_păsător înțelegând lumea, fără regrete. Maria, Urmele de copil te pot susține; copilul e sufletul oricărei creșteri și /sau des_creșteri, în viitor sau în trecut. vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm. cu respect, Cornel Ștefan Ghica | |
| = Cornel Stefan Ghica | dan herciu [23.Jan.08 01:18] |
| de excepție imaginea din prima strofă „erau urme de copil în zăpadă/mă gândeam că cineva și-a pierdut de curând /sufletul” ...simplu, dar ce mult transmite!în strofa a doua , dacă îmi permiți o încercare, aș fi folosit : „poate era un om bun, săracu’/rămas întroienit/ printre speranțe „( aș fi folosit „săracu’ ” fiindcă chiar mi-a inspirat milă...iar excluderea lui „nămeți” pentru că folosești „întroienit „ și poate e de ajuns...e doar o părere de a mea..) final bun și calm, cu sentimente abia zărite.felicitări! cu prietenie dan | |