| = da | Mihai Tița [14.Jan.08 18:46] |
| dupa căldura gleznei si neîngenunchiat pe cuvant luminita ca m-as calugari pt tine | |
| = chiar as vrea | cornel marginean [14.Jan.08 22:35] |
| Mi-ai amintit de mediterana, de malul marii, de nisip si chiar si de lumea cea alba din filmele turnate pe malurile ei. Stilul tau ca un val care urca si cade cu ultimul vers intr-o rupere, totusi ritmata, reuseste bine. As vrea sa am arunc acum in valuri. Chiar as vrea sa ma arunc in valuri. La mediterana. | |
| = Picturalitate | Plopeanu Petrache [15.Jan.08 18:03] |
| Pastel, în care culoarea se lasă descoperită direct, îmbinând în mod ludic arta cu natura, în care analogiile vegetale trec în corespondențe picturale și umane clare. O lume a tensiunilor domolite, o artă a culorii îmblânzite. Luminița, m-am transpus alături de tine în acea galerie pe care doreai să o vizitezi sesizând, parcă, amânarea plăcerii. Un text pictural, care mă face să "văd" ceea ce ai sub ochi ca și cum sunt acolo Cu prietenie, aștept alte "vești" de același tip de la tine PP | |
| = lll | Ecaterina Bargan [16.Jan.08 20:32] |
| saturată de imagini arhitecturale și simboluri, poezia nu izolează emoția artistică de libertatea, definită ca formă de modelare a sinelui după canoanele esteticii, delectarea sufletului prin cadre naturale / viul dinamicii / staticul portretisticii în care transpare mai mult decît simplul simbol cercetat la modul direct. ci se vede pătruns prin prisma capacității de autosugestionare și adîncă simțire. complicitate auster-elegantă cu lente acumulări interioare. rafinarea expresiei și decantarea sentimentelor. avîntul luat raspăr prin spații interiorizate, valuri de oameni și căldură sufocantă, spre singura direcție dictată de fluxul liric, tablouri ce refuză demascarea or falsul, lăsînd spațiu doar momentelor de relaxare și introspecției lucide. | |
| = poezia are portanță și zboară | T. Constantin Georgescu [24.Dec.08 08:02] |
| Porțiuni atât de frumoase încât te împiedică să crezi că ți-ar fi putut trece prin minte : "fusta de acoperișuri", "împotriva curentului de oameni", "rebeliunea coapselor", "amiaza se strânge împrejur tușează cu negru cute în piele". Dacă ar fi fost poezia mea aș fi scos ultimul vers. Cele două versuri dinaintea lui înnobilează poezia, o face remarcabilă și nu aveau nevoie de altă putere. De reținut că reportajul, din mijlocul poeziei, diluează, încetinește, salvat uneori, spre exemplu, de "câte scuturări de ghinde vor acoperi complet discordia" ("acoperi" era suficient), unde continuarea "din fiecare familie spaniolă" este nefericită, prin derizoriul ei. Apoi "stejar erectil" mi se pare o alegere brutală, care clatină confortul estetic. În fine, poezie are portanță și zboară. Cu cele mai bune intenții, T. Constantin Georgescu . | |