| = doctorul moreau | Alina Lecca [09.Jan.08 14:45] |
| "îi iubești așa cum stau pe marginea patului" - adica de neschimbat unii cu altii - "iar lucrurile lor bine orânduite se împrăștie" versurile astea iti confera imunitate in fata propriei constiinte un poem bine realizat este o "aporie" poetica a razvratirii | |
| = Cersetori inapti la controlul vietii | razvan rachieriu [09.Jan.08 14:53] |
| “Fuga de viață” e o lașitate de a-ți smulge încercările dinlăuntru și de a le arunca cerșetorilor găsiți inapți la controlul unei meserii, stinge cu frig efervescențele țelurilor și imprimă pe retină stigmatele neputințelor. Cei ce fug de viață devin “insomniaci fără puncte cardinale”, iar pentru ei actele existențiale – evenimente și acțiuni – sunt purtătoare de nenorociri, superstiții și ghinioane. | |
| = părere | Ecaterina Bargan [09.Jan.08 17:11] |
| fuga ca evadare, refugiu și eliberare. cînd lucrurile ies de sub control, din normalitate. fantasme ghemuite în zăpadă se ridică deasupra și ordinea devine haos într-un fel de tupsy-turvy. tunelul ca o posibilitate de salvare sau acțiunea în sine. fiindcă, stînd în loc, dau năvală peste tine volens-nolens, imaginile mai înspăimîntătoare or dureroase. dacă nu e vb desigur despre copilul înghețat înăuntru personajului. necesitatea de a descoperi, a înțelege, a regăsi echilibrul. fuga de viață ar putea fi moartea, sau cel puțin duce înspre, acceptînd circuitul ca un blestem. însă desprins din context, se simte totuși tendința venită dinspre sine, dorința de a fugi, sub influența factorilor externi. lucru care contrazice ideea anterioară. poate grija pronunțată de a ține oamenii aproape chiar dacă finalitatea este aceeași pentru toți. pînă și "marginea de pat" mă duce cu gîndul la o anume desprindere. balans între viață și moarte prin vămile timpului. | |
| = Ela Victoria Luca, captivează... | Teodor Dume [09.Jan.08 19:30] |
| Poemulimpresionează prin realism și stări, captivează... "Fuga de viață e un blestem", vrei să scapi doar în momentele cu insomnii,"fugi întotdeauna când lucrurile se răzvrătesc", dar n-o faci.E singurul blestem care ți-l dorești,;"refugiați într-o căldură neblestemată/doar tu și fumul" Cu sinceritate, Teodor Dume, | |
| = sau fetita cu chibriturile | Alberto M. Popesco [09.Jan.08 23:50] |
| un fel de metamorfoza a unei stari de incertitudine intr-o stare de mizantropie pasiva. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [11.Jan.08 13:09] |
| Alina, îmi place mai mult doctorul "Winnie". da, așa în neputința lor îi iubești pe "ceilalți" mult mai bătrâni dintr-odată. Îmmm, mă mai gândesc de e răzvrătire aci, doar lucrurile se răzvrătesc. Răzvan, insomniacii fug de moarte. Cei ce fug de viață, fug de tot. De viațămoarte. De ce este în noi nu putem fugi. Desigur, avem atâtea în afară, încât măcar de-am putea fugi de acelea. Ecaterina, nu poți evada din ceea ce ești, din obiectele tale interioare, din viațamoartea ta. Oricât ai iubi sau nu, oricâte zăpezi ți-ai reaminti sau ai fantasma. Există mereu un loc în care rămâi, un om sau un fragment din tine. Teodor, bun este refugiul singuratecului în căldură, doar el și fumul, și semnele ce se disting. Alberto, faină găselnița cu fetița și cea cu mizantropia pasivă, zău. :) Ela | |
| = frigul | Mihai Tița [12.Jan.08 02:30] |
| mamaaa albertooo n-am inteles nimic. glumesc :) mi s-a parut foarte puternica partea asta: și sapi tuneluri în ei sapi la nesfârșit să uiți de friguri să uiți de copilul înghețat îi iubești așa cum stau pe marginea patului ultimele doua versuri parca nu prea, nu stiu. neblestemata..? | |
| = Mihai | Ela Victoria Luca [13.Jan.08 10:02] |
| Da, cât frigul e un blestem, cel puțin în logica aici scrisă, apăi căldura e neblestemată și refugiul personajului și al fumului în ea e singura soluție. Deși, tind acum să îți dau dreptate asupra formulării, poate-mi vine o soluție să exprim altfel ideea asta, thanks. Ela | |
| = demiurgul tăcerii... | Plopeanu Petrache [16.Jan.08 22:36] |
există frigul și căldura căldura blestemată și cea neblestemată fuga și repaosul .......... yang și yin .......... la un moment dat lucrurile par să o ia razna, transformându-se în zăpezi, sau în vise, sau în copii, sau în bătrâni... doar tu, demiurgul tăcerii, știi să-ți cuprinzi întrupările și să le aperi de orice blestem, de orice căldură blestemată, de orice viață contrafăcută și lipsită de cardinalitate Cu respect și stimă pentru repunerea în ordine a lucrurilor PP | |
| = Petrache | Ela Victoria Luca [17.Jan.08 17:27] |
| Da, când lucrurile o iau razna, nu trebuie să te împotrivești, ai răgaz să se așeze, cumva. Fiindcă, dincolo de orice cardinalitate, de binecuvântare sau de blestem, există o ordine în care, dacă știi să te/le aduni, frigul din căldură și căldura din frig îți sunt trăibile. Mulțumesc, Ela | |