| + Las în jos pleoapele | Nicolae Popa [27.Dec.07 14:54] |
| O cameră/odaie prea strîmtă și cu „prea puține tablouri pe pereți” se dovedește a fi o odaie/cameră strîmtă de tot, sufocantă, o încăpere în care nici nu poți respira. Mai ales că e vorba și de „ sufletul / ruginit în plămîni /de atîta aer străin / de mîini degerate / care de cînd m-am născut /îmi țin deschisă fereastra inimii”... Frumusețea poemului își ia cu atît mai mult avînt de aici: „deasupra unei mereu alte ierni lucide ce-și trage delicat același voal peste trup”. Îmi cer scuze pentru o interpretare atît de extra-literară, însă plăcerea lecturii e mai mare decît plăcerea unei eventuale interpretări critico-literare, deși, recunosc, mă topesc atunci cînd cineva îmi mă interpretează critico-literar. Dar să continuăm. Austeritatea finalului („demult am încetat să plîng”) reface coordonatele atmosferei de la început, o austeritate pe drept cuvînt glacială datorită lipsei de tablouri. Stea! Sărbători cît mai fericite, adică pline de inspirație! | |
| = Ecaterina Bargan | Teodor Dume [27.Dec.07 19:04] |
| "e odaia prea strîmtă/ și prea puține tablouri pe pereți", dar sufletul e plin și "ruginit în plămâni/de atâta aer străin"(...) "de când m-am născut/ îmi țin deschisă fereastra inimii". starea sufocată e totuși salvată de inima deschisă "deasupra unei mereu alte ierni lucide". Un poem frumos conturat de stări interiorizate și transpuse cu tact în versul de final "demult am încetat să plâng" Cuvintele nu au valoare, așa că încerc să pun o stea de suflet pe starea ultimului vers. Mă bucur că pot citi doar texte de valoare, semnate e.bargan Cu sinceritate, Teodor Dume | |
| = răspunsuri | Ecaterina Bargan [28.Dec.07 12:57] |
| Nic, anume absența tablourilor condiționează atmosfera stadiului incipient deși orice trăire se proiectează înăuntru. există o relaționare directă între cele două momente diametral opus amplasate, adică început/final. și ție multă inspirație, sărbători frumoase îți urez. Teo, stări interiorizate zici. firește că da, altfel nu mai este emoția artistică. fereastra inimii salvează. ca o repirație prin luciditatea iernii. vă mulțumesc. | |