| = "bine măcar că la mine n-are ce să fure" | silvia caloianu [08.Apr.06 17:12] |
| as tot citi asa ceva. relaxeaza dar si incita. ar iesi un fiiiiiiiiiilm...(noi nu prea avem pe aici scene din astea, cu "exotici".) dar...tie ce ti-a furat, Liviu, de ai incadrat textul la "personale"? :D | |
| = prea | DoDu [08.Apr.06 21:28] |
| Ar fi cateceva de spus, o sa incerc sa sintetizez. Sa zicem ca nu ma deranjeaza limbajul din liniile de dialog. Ca atunci cand o doamna spune “mobilul” (ce-o fi ala?) in loc de telefonul mobil (bine a facut ca i l-a furat, sa invete sa vorbeasca). Ca eliptica, ar merge mai degraba celularul. Dar sa zicem ca asa vorbesc romanii in Romania, cu “mobilul” iar autorul nu face altceva decat sa redea aceasta stare. Insa ma deranjeaza atunci cand, ca voce autoriala, spune “țigare” cand de fapt e țigară. E o schita clasica, poanta in final. De fapt dublu poanta. Mai intai furtul hainelor pacientilor (cu tot cu “mobil”, desigur), poanta usor telefonata (cand e vorba de “atatia minoritari la un loc” plus aluzia la disparitia lemnelor si faptul ca nu e prima oara) si apoi al microscopului. Treaba cu microscopul e supralicitare, cred eu, autorul nu s-a putut abtine sa nu mai bage o poanta, insa il asigur ca dauneaza, parere de cititor mare amator de proza scurta, versat as indrazni. Sacaitoare repetitia lui “erau” din debutul schitei. “Curtea nu era mare” (ceea ce nu spune nimic), “cei cîțiva pomi erau plini de flori albe și roz” Ceea ce e reusit, totusi, in acest text, e limbajul colorat al tiganilor, bine prins. Savuros exploatat. Savuroase sunt si numele lor. Sugerez o abordare mai dinamica, mai in forta. Ma refer la stil. Florile alea roz si albe de la inceput m-au facut sa zambesc, uite ce “cumincior” e Liviu, mi-am spus. Apoi apar “femeile” care de fapt sunt angajate, nu merge deloc femeile, trebuie gasita o alta formula. “cu pălării negre cu boruri largi”, acest de doua ori “cu” poate usor evitat, eliminandu-l pe primul, oricum e prea explicativ “cu “palarii. “ținînd în brațe copii mucoși și plîngăcioși, iar de mînă alții, puțin mai mari, desculți și la fel de gălăgioși” –mai inatai ca acesti copii muncosi suna la fel ca si femeile alea angajate ale spitalului. Doar ca exemplu: copii cu mucii alunecand in gura. Apoi e acel “putin mai mari” la fel ca si curtea aceea care nu era mare. Iar in al treilea rand e rima involuntara dintre mucosi, plangaciosi cu galagiosi Ok, gata, ca am inceput sa o iau prea in serios | |
| = Silvia, DoDu | Liviu Nanu [08.Apr.06 21:47] |
| Silvia, mă bucur că te-ai distrat, e mare lucru pentru mine. DuDule, îți rămîn dator că te-ai oprit asupra acestor personale fără valoare literară. Doar așa le-am și încadrat. Am să țin cont de sugestiile tale și cine știe, poate iese ceva mai bun. Cu sincere mulțumiri. | |
| = modificări | Liviu Nanu [09.Apr.06 01:23] |
| Am și operat cîteva modificări | |