| + Poarta oceanică a sărutului | Nicolae Popa [18.Dec.07 13:21] |
| Cîtă frumusețe în acest poem! Probabil limba română a fost dată pe pămînt, ca parte a logosului, pentru a putea făuri asemenea poeme! Exagerez? Bine, citesc și a patra oară textul. L-am recitit. Nu-mi schimb părerea. "să te naști într-un port la ocean ești sortit de-apururi plecării" O asemenea deschidere e cu atît mai acaparatoare de spațiu cosmic, virgulă, cu cît: "nimeni nu rămâne pe țărm nici femeile și nici copiii" cu atît mai mult cu cît: "sufletele lor ascunse în trupurile corăbiilor" Finalul e la fel de tînguios precum "Cîntecul miresei" în noaptea nunții: "tu stai cu picioarele în apă și astepți o barcă să te ducă de partea cealaltă unde tatăl tău și cu mine pescuim perle pentru rochia ta de mireasă" Acest poem a fost scris de o mînă de poet, dictat o voce de poet și gîndit de o minte poetică. Stea! | |
| = nicolae | mircea lacatus [18.Dec.07 17:41] |
| ma bucur ca ai tecut cu privirea peste poemul meu asemenea unui matelot incercat asupra pestilor din plasa si ai zis pe asta nu-l aruncati ca are carnea frageda fara grasime si cu oase putzine e bun la gust si digerabil:) meri emir | |
| = In port | adina chivu [18.Dec.07 19:25] |
| Toti ne nastem "in port", fiind sortiti sa plecam. Intr-un final "nimeni nu rămâne pe țărm". Da, sufletele noastre canta jalnic, pacat ca sunt ascunse. | |
| = alina | mircea lacatus [19.Dec.07 11:40] |
| ai cristalizat poemul meu? esti sculptor cumva?:) merci pentru popas emir | |
| = "partea cealaltă"... | ioana matei [19.Dec.07 13:03] |
| un poem in care ochiul sculpteaza moartea in piatra -rochie de mireasa...imagini de un rar rafinament ..se simt talentul si privirea unui etern "cioplitor" prin materie si cuvinte... | |
| + navigatorului calator | Dana Stefan [19.Dec.07 14:33] |
| Care să fi fost adevăratul motiv al navigatorului călător, de vreme ce s-a legat de catarg ca să asculte cântecul sirenelor? Să fi fost, pofta de amurg, să fi simțit oare, că mai are nevoie să învețe că e frumos cerul, fără să-și mai dorească, apoi, să mai împărtășească înțelesurile? Sau i-a fost pur și simplu dor să mai asculte cum s-ar leagăna florile de câmp, ca să-și poată reaminti gândul ”Doamne, uite cum își anină florile cerceii, dumnezeiesc de frumos”... Un navigator nu se poate să nu-și fi amintit că drumul se întâmplă atunci când valea strânge laolaltă și dealurile și munții și poate că e și firesc să fi tânjit și după glasurile sirenelor, dacă sunt încă atâtea răsunete în miezul de piatră, atâtea zgomote fără cuvinte... Era deja obișnuit să le îndruge, să murmure, să le bolborosească și sirenele poate că i-or fi suspinat atunci, s-or fi rostogolit deasupra acestor valuri, pentru ca el să se fi încumetat apoi și să se mai legene cu firea. Să-i mai rămână, astfel, un alt netrăit, o altă bucurie, o altă neîmplinire, aceeași dragoste și, poate, o altă moarte... Doar așa, chemarea sirenelor ar fi putut alipi freamătul lui de suflet, într-un gând... Dar Sirenele își unduiesc privirea, cozile sunt ca mătasea, marea îl îmbie cu alte cântări, auzul îi e fin și mai fin decât tânguirea depărtată a valului, iar el, navigator, legat de catarg, plutind între smeritele înțelepciuni și tâlcurile valurilor vechi, ascultă melodia sirenelor începătoare de poezie, gândind rătăcit, pe care dintre ele și-ar dori-o în acvariu?... acord asadar o stea. | |
| = dana | mircea lacatus [20.Dec.07 11:25] |
| sunt de acord cu steau ta:))) multumesc bucuros emir | |
| = mircea lacatus | Dana Stefan [21.Dec.07 09:24] |
| cum sa nu fii, ca sub o stea s-au nascut sculptorii,.. ma copile..:) Sarbatori fericite!, mircea Linea | |
| = mircea lăcătuș | Teodor Dume [21.Dec.07 09:48] |
| iată o lacrimă de poet căzută dintr-un suflet ascuns într-un trup de corabie care te va duce de partea cealaltă."Nimeni nu rămâne pe țărm" Un poem încărcat cu sensibilitate... La mulți ani! Cu sinceritate, Teodor Dume | |
| = dana si teodor | mircea lacatus [21.Dec.07 16:41] |
| va multumesc si va urez la randul meu Sarbatori fericite ! si sa ne vedem cu bine emir | |