| = labirinturi interioare | Dana Banu [11.Dec.07 08:21] |
| am citit textul tău de aici și un moment, fără exagerare ți-o spun, am simțit că alerg prin interiorul meu oarecum labirintic extrem de dens și extrem de viu, o feminitate reală, fără să stau prea mult pe gânduri îți spun că mi-a plăcut salut | |
| = . | sorin ene [11.Dec.07 13:15] |
| abdicarea nu e compatibila cu dragostea. daca exista perturbatii solicitante, atunci supraliciteaza, dar sa ai deja convingerea ca se merita. in cazul asta, nimic nu ar trebui sa creeze inhibitii dar nici prea-supunere. viata insasi are radacini nebanuite. | |
| = parere | Ecaterina Bargan [11.Dec.07 15:05] |
| citesc si recitesc, ela, demult n-am mai gasit la tine printre rinduri spiralizarea asta a dragostei, fluxuri/ refluxuri de emotii reprimate, acea frica stingace in asteptarea raspunsului si daruirea de sine far a cere acelasi lucru (aici ma refer numai la continut, nu raportat la alte opere). caci sinceritatea, limpezimea, intregul e intotdeauna de gaist printre rindurile tale. apreciez modul de exprimare si trecerea ideilor una dintr-alta fara ingradiri. da, tacerea mai simpla decit orice dragoste cu toate ca iubirea asta se simte ca-i fara de raspuns. titlul foarte reusit, raportat si la mesajul textului care in ciuda simplitatii mesajului e foarte concentrat. citit cu mare placere. p.s. scuza-mi lipsa diacriticelor. | |
| = Merită citit. Vă rog, da-ți o stea. | Oana Popescu - Cârlova [11.Dec.07 20:56] |
| Mă întreb dacă atunci când ai scris textul ai ales conștient stilul flux al conștiinței. Îți dai seama că titlul tău este o imposibilitate obiectivă și chiar științifică raportat la conținutul textului: cu atît mai reușit, de altfel. Este un text puternic, "bubuie" în minte când îl citesc. Ai folosit de cinci ori imagini/ cuvinte legate de moarte. Poate de aceea este și mai penetrant. Vă rog, da-ți stea. (Cine poate). Cu apreciere, Oana | |
| = Oana (cu scuze anticipate pentru Ela) | Gelu Diaconu [11.Dec.07 21:15] |
| promit că dau eu stea, argumentat, dacă te întorci un pic în timp, la gramatica elementară că e păcat de școlile înalte și de atâta pregătire nu de alta, dar îmi place, asta ca o pre-argumentare, stilul liber al acestui text să nu se înțeleagă, doamne-fere, că e o condiție absolută | |
| = Scuze Ela, Gelu | Oana Popescu - Cârlova [11.Dec.07 21:33] |
| De data aceasta am comis și foarte grav, de altfel. Nu am în fapt nici o scuză. De intervenit pe text nu se poate, ca să elimin greșeala, așa că numai scuzele îmi mai rămân. Oana | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [12.Dec.07 14:42] |
| Dana, sunt labirinturi prin acre trecem iar și iar, sunt altele pe care nu le străbatem decât atunci când există cineva la capătul lor, arătându-ne ieșirea. Sau pur și simplu primindu-ne. Sorin, cu dragostea este compatibilă orice esență de aceeași natură cu ea, așa este. Rădăcinile vieții își au capătul dincolo de spațiile vizibile. Ecaterina, cred că e totul bazat pe paradoxuri, iar paradoxurile se iau ca atare, nu se "rezolvă". Contează doar dacă le putem accepta sau nu. De aici și titlul paradoxal, și conținutul cu dublu sens. Oana, am ales conștient doar fluxul și scrierea sub lupă. Restul, a curs firesc. Uf, să nu bubuie prea tare, că apoi mă voi feri să mai scriu așa. Gelu, aprecierea este îndeajuns, mai ales aprecierea libertății. Ela | |
| = lacrimile femeii | Rugescu Ioana Adina [13.Dec.07 18:19] |
| Un flux aproape electric...ce reuseste sa polarizeze atentia! Labirint interior strabatut in viteza gandului, intortochieri interioare adanc stuadiate...alert si curgator precum lacrimile! Parca nu-mi pare rau ca sunt femeie! RIA | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [14.Dec.07 18:06] |
| Nicio secundă să nu îți pară rău. Cât despre interioare labirintice, ele există în fiecare om, mai adânci, mai la suprafață. Fluxul vieții oricum ne străbate, cu tot ce înseamnă el, indiferent de alegerea noastră. Ela | |
| = A face și a discuta poezie | Doru Emanuel Iconar [15.Dec.07 12:16] |
| A discuta poezie este greu, dacă nu imposibil. Cel puțin așa îmi pare. Poezia este ceva fundamental, este poezia lucrurilor care se întâmplă chiar mie, ție sau lui. Pe site văd, o încercare de a elimina emoția, patosul din scris. Se poate, nu știu. Sunt o persoană cumva prea sensibilă, poate ruptă de realitate, cum spunea cineva de aici, duritățile de limbaj din poezii cred că mă deranjează, deși în viața de zi cu zi, știu că percepem, în primul rând, latura urâtă a existenței. O să spună unii că nu prea știu ce vreau, dar sigur știu ce nu vreau. Pornesc deci. Pentru că simt ceva schimbat în ultimele creații, îndrăznesc să las, după îndelungi ezitări, semn de apreciere. Pare că vi se întâmplă, în viața de zi cu zi, ceva miraculos, un lucru deosebit și ați considerat că merită să scrii exact despre asta, fără să-ți pui tot felul de măști, fără acel limbaj brut, zgrunțuros, agresiv, un stil surprinzător de simplu. Rândurile îmi par de o mare finețe, subtile, totuși mai dinamice, mai energice, mai nervoase decât în creațiile mai vechi, din cele citite de mine. Citindu-le, recitindu-le îmi dau seama că este o poveste tristă. Dar admir, sinceritatea, forța textului. În nici un caz să nu renunțați să scrieți așa. Părere de pici! Cu respect Doruleț | |
| = Erata | Doru Emanuel Iconar [15.Dec.07 15:41] |
| În loc de: „fără să-ți pui tot felul de măști, fără acel limbaj brut, zgrunțuros, agresiv, un stil surprinzător de simplu.” a se citi: „fără să vă puneți tot felul de măști, fără acel limbaj brut, zgrunțuros, agresiv, într-un stil surprinzător de simplu.” Scuze pentru greșelile de exprimare. Sunt extrem de obosit, abia am scapat, foarte bine, din examene. Mulțumesc. Doruleț | |
| = Doruleț | Ela Victoria Luca [17.Dec.07 11:39] |
| Emoția autentică, emoția vie, emoția înaltă, emoția rafinată, elaborată, nu are cum să fie eiminată din poezie. Oricât ne-am feri de ea, am intelectualiza, am abstractiza, am perlabora, emoția din cuvânt, din reprezentare, din pânza de gânduri există. E viață. Dinamica vieții e tumultoasă, dinamica minții o urmează. Dinamica spiritului este cea care le cuprinde pe toate, în cele din urmă. Da, e un text-labirint, simplu și viu. Deschis inimii și minții, deopotrivă. E liber. Nu am cum renunța la a fi/a scrie astfel. Mulțumesc pentru semnul tău aici, Ela | |