| = pasărea neagră | Ela Victoria Luca [06.Apr.06 12:39] |
| Cum crezi că ar fi în finale "merinde" în loc de "bucate"? Și fără "amânate", e de ajuns "vinovăția unei vieți", cred eu. remarc: "are tot miros de coșmar alăptat la sân" "pasărea neagră stăruia mereu în temnița zilnică îmi ascundeam cele patru colțuri ale imperfecțiunii" Ar mai fi de revăzut și "secundele"..."palmele"..."mele". Aici, spre a vedea. Ela | |
| = Nuța, sus creanga frunții tale, poeto... | razvan ducan [06.Apr.06 13:19] |
Ce frumos ne scrii tu Nuța de acolo din Spania.Spaniolii trec pe lângă tine pe stradă și nu au habar cât de aproape au fost de încarnarea unei înger.Ai cu cine să-ți vorbești acolo poeziile sau le porți în rucsacul invizibil al sufletului tău ? Dacă nu ai pe nimeni numește în parcul tău preferat, acolo unde mergi să te plimbi, când ai timp liber, un copac cu numele de Răzvan și eu ca orice copac o să-ți răspund în felul meu.Sus creanga frunții tale poeto ! | |
| = Parere | Gabriela Caradonna [06.Apr.06 14:53] |
| Subtil, simplu, frumos. Dor, iubire, tristete, lumina...Toate acestea stranse intr-un buchet ce poarta numele de poezie. Superb! Cu drag Gabriela | |
| = parere | Florina Stan [06.Apr.06 15:11] |
| "Ce sfinte raman clipele" dupa citirea versurilor tale!Nuta, esti binecuvantata de viata cu stiinta de rostui cuvintele.Observ si in acest poem ca si in celelalte ca esti un" strateg "cu har in modul cum iti depeni sentimentele: cu simplitate, discretie si din suflet. Numai bine! | |
| = Anana... | Gelu Bogdan Marin [07.Apr.06 08:40] |
| ...să te întrupezi în prințesă și să-mi torni mierea zilei de azi în ventriculul drept pentru întoarcerea clipelor senine... Dacă am fi nemuritori am impresia că ne-am plînge de plictiseală.Plăcută întîlnire am avut cu tine. | |
| + deosebit | Miriam Cihodariu [07.Apr.06 12:47] |
| Frumusețea copleșitoare a vieții în opoziție cu neagra pasăre, veșnic flămândă și veșnic la pândă, cu colții și ghearele pregătite să sfâșie simfonia firavă compusă prin armonia de sfere... De fapt, chiar și starea de frumos opusă morții din poezia ta nu este una de armonie statică, chiar din resemnarea cu care contempli sfințenia clipelor de după plecarea lui reise un fel de disperare mută, de un sublim violent. Cele patru colțuri ale imperfecțiunii formează un cadru minunat pentru declanșarea interioară pe care o exprimi, ca dintr-o cutie muzicală vrăjită. Imaginile și felul în care le succezi taie respirația. Nu vreau să furnizez un coșmar de alăptat, dar te avertizez că astfel de poezii nu se pot scrie des. Te voi mai citi, chiar critic, în virtutea presupoziției pe care mi-am exprimat-o mai sus. Pentru moment, poezia ta se cere înstelată. | |
| = raspunsuri intarziate… | Nuta Craciun [08.Apr.06 13:08] |
Ela, multumesc de sugestii, imi prind bine… esti una dintre persoanele de echilibru a acestui site, ai talent dar si omenie, asa te vad eu, mereu ai o vorba buna de spus fiecaruia, ma bucur de fiecare data cand vii in pagina mea, e o onoare pentru mine. stiu ca suntem aici ca sa facem poezie, de aceea imi cer scuze daca uneori simt tentatia aparte, de a-ti multumi ca unei surori dragi si … intelepte. Razvan, multumesc, esti prea amabil, sigur ca ma bucur cand cineva vrea sa fie copacul meu:)) sa stii ca nu exista departare, doar o saracie de viata, o forma de acceptare a ceea ce nu poate fi intors… dar cand o frunza iti va zambi in parcul unde te plimbi tu, o sa ma recunosti? Gabriela, incantata de cunostinta, ma bucur ca ai adunat rezonantele in buchet… stii, in poezie ca si in viata, e important sa nu te minti pe tine insuti, sa nu imiti pe nimeni nici sa-i asculti pe toti, cand ai ceva de spus cuvintele vor veni singure si treptat treptat se vor slefui… asta apropo de discutiile din pagina ta, nu lasa pe nimeni sa-ti distruga sensibilitatea, o sa fie intotdeauna cineva sa te sustina Florina, macar sa nu ne mintim pe noi… cat despre ceilalti, ma bucur ca mai sunt oameni care acepta sensibilitatea si simplitatea, e important sa depeni ceea ce sufletul tau simte si-i atat de important cand cuvintele tale gasesc ecou intr-o alta inima… Chiar si pentru o singura persoana care te intelege, te citeste si te respecta, tot merita sa scrii Gelu, sub mangaierea cuvintelor tale ma fac copil si las bunatatea ta, bob cu bob sa-mi incolteasca sufletul... daca am fi nemuritori cred ca ne-am plange nemurirea, asa cum ne plangem acum alunecarea in moarte... Miriam, gestul tau instelat e ...mai mult decat merit, dar vin mai aproape de emotie si spun: bucuria pe care o simt acum, imi naste fluturi si zei, imi canta in clopote de argint launtricul... ma bucur ca mi-ai vazut trairile, ma bucur pentru tot ce mi-ai spus, dar cel mai mult ma bucur pentru depistarea starii de resemnare... de altfel, starea mea de fapt. iti multumesc si promit sa slefuiesc continuu colturile imperfectiunii mele, te astept de cate ori ai timp, sper sa nu te dezamagesc prea tare... va multumesc mult tuturor si-mi cer scuze de intarzierea cu care raspund, timpul e uneori potrivnic si prea scurt... toate cele bune Anana | |
| = si ce departe sunt | Anni- Lorei Mainka [21.Jun.06 17:05] |
| si ce departe sunt merindele, acelea cu tamiie...pentru mine cel putin, ele, azi , nu mai au miros, miros a nimic sau in cel mai bun caz a plastic...m-au facut sa tresar versurile tale, ce privire "subtire" pentru o frumusete atit de mare | |