| = Supunere sau dăruire? | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Ți-ai schimbat puțin stilul în ultimele poezii.Trebuie să mă obișnuiesc cu noul.Mă întrebam dacă e supunere sau dăruire în fața persoanei iubite.*Am să mă fâstăcesc când am să-mi desfac părul*,*Sandalele...precum ai cerut* și deasemeni*poți să îmi despici pieptul...*.Te recunosc oricum.Plăcut mult. Cu prietenie Victor | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [27.Nov.07 15:18] |
| victor, zici ca mi-am schimbat stilul? poemul meu e oarecum explicit,bine ca m-ai recunoscut pana la urma. si mie imi plac sandalele:):)te pup, mcm | |
| = Carmen, da | Cornel Ștefan Ghica [27.Nov.07 18:19] |
| mă bucur să citesc că "peste 258 zile" "vom fi ca două oglinzi față-n față", că vei lăsa o dâră "ca un ecou", "ca un șir de ciori în așteptarea iernii". de multă vreme am remarcat (la tine) acest interior-exterior dăltuindu-se într-un exterior-interior, căutându-se până la eliminarea unei găsiri. mi-o plăcut (mult) "chipul am să mi-l așez pe scaun odată cu rochia / sandalele vor avea tocuri înalte așa cum ai cerut". frumos. cu stimă Cornel Ștefan Ghica | |
| = carmen, | Alberto M. Popesco [27.Nov.07 21:12] |
| sunt cumva sandalele rosii? rochia aceea albastru inchis? iar combinatia dintre bleumarin si rosu e potentata de poseta rosie si accesoriul tot rosu, evident? ca sa vada si victor ca si mie imi plac sandalele tale rosii :) printre altele, versul acesta "chipul am să mi-l așez pe scaun odată cu rochia" mi se pare foarte bun, e un fel de realitate netrucata, unde n-avem nevoie de masti pentru a fi noi insine. | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [27.Nov.07 21:27] |
| cornel-stefan, remarca ta exterior-interior imi da de gandit. mi-a placut ce ai spus.ma intrebam ce mai faci, nu te-am mai vazut. albert, :):):)se pare ca sandalele mele rosii si rochia bleumarin nu le-ai uitat:):)si ca fara ele poemul nu ar fi existat. va mai astept, mcm | |
| = vom fi ca două oglinzi față-n față | Cora Gabriela Fariseu [28.Nov.07 17:57] |
| poema scrisa feminin si drept, fara supunere cum se spunea ci cu acceptarea unui destin, iubire ce e acceptata ac ceva ce vi ne de la o putere superioara si care trebuie luata ca atare voi lăsa o dâră în tine ca un ecou nesfârșit ca un șir de ciori în așteptarea iernii mi-ar placea sincer sa stiu ca am lasat si eu o astfel de dara in viata mea, e un fel de cantec de lebada al unei femei, un ecou in fata caruia orice barbat tace si isi sfredeleste sufletul in asteptarea sfarsitului, o intalnire cu o astfel de femie nu poate aduce decat un sfarsit, ce ar mai puetea continua dupa o femei ce isi aseaza chipul pe scaun odata cu rochia, dupa o femeie ce isi lasa pieptul despicat si curat de mana ce va fiabsorbita de coaste..pana si imaginea coastelor mangaiate ma face s ama gandesc la taceri si impliniri ale unei iubiri...raman inconjurata de fumul de tigara din poem, visand la o astfel de iubire | |
| = cora | Carmen-Manuela Macelaru [28.Nov.07 21:08] |
| cora, si mie imi place imaginea evientiata de tine, in sine experimentul e simplu, sa pui doua oglinzi fata-n fata, dar ce se vede e f interesant.aceasta intalnire cu siguranta va aduce un sfarsit, asa cum ai vazut.multumesc de trecere. mcm | |
| = camica | Ioana Camelia Popa [29.Nov.07 17:56] |
| Manuela, aceasta e o poveste trupeasca plina de suflet si inima, poate fi ea si carnala...Uneori carnea doare, dar nu uita si durerea e trecatoare ca si fericirea ca si mastile, ca si trenul asociat cu zambetul...toate, toate trecatoare... Foarte frumosa asociere de simboluri, toate pe aceeasi tema. | |
| = camica | Carmen-Manuela Macelaru [30.Nov.07 07:54] |
| durerea da, e trecatoare, punem un pansament si rana se vindeca incet, incet, imi place sa cred ca trenul va calatori singur pana rugineste si el si se va oprin intr-o gara, ca intr-o inima sa spuna multe povesti.te pup camica mcm | |