| + farime | Adrian Suciu [08.Nov.07 10:26] |
| Daca n-ar fi citeva formulari nefericite ("de mina cu nefiinta", "umarul atirnind ca o frunza de coaste"), poemul asta ar fi desavirsit. Oricum, prima si ultima strofa imi par lipite cu mina. In miezul poemului insa, miezul semantic dar si "geografic", e o intensitate a liricului cu totul remarcabila. Sigur, eu ne-deontologic sa citezi dar imi permit sa atrag atentia asupra acestor versuri: "Indicat e să guști singur vinul la masă, să nu împarți privirile prăzii cu nimeni Și nici fărâmele pâinii și solzii de pește, Să picuri din când în când din lemnul mesei reptilelor ce se preling pe tăișurile camerei". Bravo! | |
| = multumesc pentru aprecieri | bucur alexandra-emilia [10.Nov.07 17:17] |
| Multumesc din nou pentru aprecieri si pentru steluta care imi ofera un nou impuls creator. A doua formulare- umarul atarnand ca o frunza de coaste- o s-o lucrez in timp, nici pe mine initial nu m-a multumit mai ales cuvantul "frunza" utilizat aici... Multumesc din nou pentru lectura si patrunderea textului. cu respect, | |