| = salut Maria! | adriana marilena simionescu [06.Apr.06 14:48] |
| Salut cuvântul și descântecul tău în oglindă, se pare că e oarecum o schimbare de stil sau doar mi se pare mie?!... Doar în aparență irespirabil, versurile se așează curgător, într-un ritm numai de ele știut dând naștere unor trăiri și imagini sugestive în care albul predomină, m-aș încumeta eu să spun, sugerând calm și armonios trecerea timpului, devenirea, indiferent de anii ce trec peste noi lăsându-ne semn la fereastră cu muguri ori flori, diminețile și serile își văd de grijile lor, de aceea mă gândesc să luăm fiecare zi în parte drept toată viața căci a trăi, nu înseamnă numai a respira ci în aceeași măsură a acționa făcând uz nu doar de simțuri ci de puterea și esența simțirilor purtându-ne visul cu noi pe acel drum care știm că ni se potrivește cel mai bine. Ca o poveste fără sfârșit litania ta în oglindă vine să lumineze cu tâlc primăvara în zilele care vor urma. p.s. eu aș renunța la "flăcări", aș lăsa doar "dinspre logosul făpturii" dar tu faci cum crezi că e mai bine... Respect, Ama | |
| = mă adun ca o legendă a veacului ce apune | Maria Prochipiuc [11.Apr.06 11:53] |
| Adriana Marilena – cuvânt și descântec în oglindă sau poate doar în niște cioburi, fiindcă între timp cineva a mâzgâlit oglinda, dar nu contează, sufletul rămâne așa cum se prelinge aici în cuvânt, nu se murdărește, rămâne în stare de alb cu nuanțe de cer și poate cu refelxii de roșu, fiindcă mi se pare că e nevoie de jertfă…Te-ai oprit aici la mine și nu mă surprinde, fiindcă te citesc și eu uneori în versuri lungi și mă gândeam că nu voi putea scrie așa niciodată, mereu cuvintele îmi erau scurte, așezate unele după altele într-o ordine perfectă. Aici s-a produs o învălmășeală a cuvintelor, dacă tu spui că s-au așezat bine, atunci… Am făcut modificarea flăcărilor, îți mulțumesc! | |