| + din doruri de doruri adunate! | Maria Prochipiuc [04.Apr.06 14:42] |
| ce-i viața aceasta lunecând fără anotimpuri când din ploi adun stropii târzii a freamăt? te-ntreb, mă-ntreb, de ce timpul e curgere de rău? când, doar floarea mai naște temeri de târziu. amestecă culori de grâu să urle marea numește-le cu nume de oglinzi, de pietre sau de fluturi, cu plânsul nostru chin. mâhnire discretă sau blestem? pe frunte-ți cade ușor un fulg și foșnetul ne cheamă-n dimineți. să fi murit? Nu! o mână m-atinge pe chip abis. primește darul acesta ca semn că poemul tău e adus de dincolo de noi și cuvintele par cristale, îmi este frică să le ating, să nu risipesc visul! | |