| = frumos... | Sandrina Ramona [02.Nov.07 16:01] |
| si...uite astfel copii din noi nu mor niciodata. mi-am inchipuit o data cum ar fi sa "cresc cu adevarat mare" si in fata mea s-a deschis un drum cenusiu...fara baltute in care sa dansez desculta, fara acadele si vata de zahar la balci, fara flori in petalele carora sa doarma zane si spiridusi, fara vise sarutate de inorogi...si de atunci am decis ca nu vreau sa devin niciodata in sufletul meu "om mare". multumesc din suflet Victor pentru frumoasa plimbare in lumea "Celor Care Nu Uita Sa Fie Copii". astept cuminte urmatoarea parte. pana atunci numai bine si zile frumoase. | |
| = Poveste cu vrăjitoarea Clanță | Doru Emanuel Iconar [02.Nov.07 14:55] |
| Da, ai dreptate, „liniștea nu iese de una singură să se amestece cu o altă liniște. Rămâne unde s-a obișnuit sa fie, liniște în voia pădurilor.” Ce bine sti sa inseninezi zile cenusi. Multumesc pentru poveste. Sper, cei care o citesc sa fie cat mai multi iar urmarea sa nu se lase asteptata. Cu prietenie Doru | |
| = va urma... | ghica ioana [03.Nov.07 12:26] |
| la început credeam ca va fi acea introducere în genul poveștilor dar incipitul la tine a fost mai promițător, și apoi mi-a dat o stare de veselie, adică am și râs, chiar dacă ai ascuns și din filosofie câteva elemente "timpul nu mai are răbdare" la fel cum nici "liniștea nu iese de una singură" presupun că ți-a plăcut și ție filmul Frații Grimm(de povești nu mai zic este evident că da), am găsit o scenă din film când pădurea fermecată, își muta singură copacii pentru a se pierde urmele celor care vroiau să treacă prin ea nemaigăsind calea de întoarcere, poate că așa se pierde și liniștea, uneori mie îmi place să cred că în fiecare se mai ascunde un copil rebel, uite că tu nu ai uitat să mai mergi pe drumul spre copilărie bravissimo, și abia aștept continuarea pe curând,Maia | |
| = raspunsuri | Marinescu Victor [05.Nov.07 07:42] |
| Ramona, iti multumesc pentru semnul lasat si nu pot decat sa ma bucur. cat despre oamenii mari, imi aduc aminte ca intr-o zi am crescut, dar sufletul meu nu stie asta. cred ca ramane mereu acelasi, indiferent de fereastra prin care priveste. trebuie sa recunosc ca ii sta mai bine unui copil decat unui om mare. te astept! Ema, cei mai multi au ajuns deja prin poveste si-mi este suficient atat cati sunt. chiar daca nu lasa urme, le multumesc. e tot ce conteaza si ma bucur ca ei exista. iti multumesc pentru ca-mi esti aproape si te astept! Maia, n-am reusit sa prind tot filmul, dar cred ca am sa-l iau pe dvd, este singura solutie. oricum atmosfera din film, atat cat a ajuns la mine, este una de poveste cu pagini desenate. predomina culorile cenusii si asta nu face decat sa trezeasca copilul, pe care, poate multi l-au pierdut demult. mi-e usor sa traiesc, fiindca n-am uitat niciodata acel drum. cand am nevoie, ratacesc intentionat si ma bucur sa pot simti si altfel. ma bucur sa te regasesc! | |
| = placute | Anni- Lorei Mainka [05.Nov.07 14:20] |
| carari ai inceput sa strabati de la poemul acela cu respiratul spre weekend chiar ma gindeam ca vei scrie povesti - ciudat nu? | |
| = Mainka, | Marinescu Victor [06.Nov.07 08:00] |
| ma plimb si ajung departe. sper sa ma mai intorc si cu alte povestiri. toate-s ciudate, incepand cu noi! | |