| = Sufletul nostru comun - agonia | mariana fulger [04.Apr.06 09:20] |
| "Abisul si picurul albastru, intreaga mea fiinta si unghiile tale, crescute sa sfasie..., si dorul, si-naltarea." Cine te bântuie, pui? Cine îți sfâșie dorul și-nălțarea? Te-ai întins pe pereții vaselor mele cu sânge păgân precum iedera pe case, dar nu te lovesc. E păcat. Păcat mare! În roua dimineții, am rămas la fel de întregi și de puri în abisul și picurul sufletului nostru comun - agonia. | |
| = ...doar un popas la tine, la tine-as vrea sa poposesc. | ciurtin octavian sergiu [04.Apr.06 17:13] |
| Cand uit ca mintea poate sa ma-nsele, si nu bag in seama doar sclipiri rebele, unde suntem noi?, La mii de ani lumina, dincolo de stele, unde perpetuu naste cerul... ...,si dorurile mele. | |
| = O viziune a sentimentelor | mariana fulger [04.Apr.06 21:54] |
| Ai mare har poetic, pui. Continuă tot așa și vei fi mai bun decât chiar Lucian Blaga. Ai o viziune a sentimentelor profunde foarte frumoasă, pură, cristalinp, aș putea conchide. La mii de ani lumină, dincolo de stele, unde perpetuu naște cerul - cred că Mihai Eminescu te privește de undeva cu mândrie și îți înțelege dorurile. Sunt mândră că mă pot considera aproape de tine, dar nu știu cât timp îmi vei mai acorda acest privilegiu. Succes și noapte bună. | |
| = ...noapte buna? Si cand vom fi nemuritori, noapte-ai buna? | ciurtin octavian sergiu [04.Apr.06 22:37] |
| Si-n jocul umbrelor de nu ma vrei si nu-ti mai sunt pe plac, mai da-mi un bobarnac, sa rad, sa plang, sa mor?, si doar atunci eu tac.:) | |