| = înghiontește-mă! | Nicolae Popa [29.Oct.07 14:04] |
| Îmi place acest poem. Respiră adînc, dă din coate, dinamitează inconștientul... "poza e mică eu sunt mică mama îmi spunea că sufletul meu e roz doar tata a știut de când m-a văzut că sunt viespe m-am plictisit să nu știu să nu știe nimeni știi, bby, de la un timp cresc tot mai multe colțuri în mine parcă aș avea mai multe coate" Superb! Și totuși, dacă doresc să te felicit, printr-o îmbrățișare, virtuală firește, - tot mă înghiontești? | |
| = viespea | alice drogoreanu [29.Oct.07 15:10] |
| se presupune că viespea e ceva incomod dar tot ea face niște cuiburi minunat de rotunde și n-ar trebui să-ți pese de ieșirea la scenă deschisă să stai cu un ochi la tine și cu unul la ochii celorlalți totul e să nu te înțepi singură cu acul din dotare | |
| = tare | Ligia Pârvulescu [29.Oct.07 15:21] |
| bine puse acolo cele colturi-coate :) Si pe gustsul meu si autoironia ghilimeloasa din ultima strofa :) | |
| = * | Mâncu Gabriela [29.Oct.07 20:46] |
| va multumesc de vizita :) nicolae, nu inghiontesc voit... acele colturi cresc fara voia mea cumva... dar cred k esti inca safe cu o imbratisare :) alice, o dulce ca intotdeauna... ms de aprecieri ligia, autoironia cred ca ar salva romania dar... trebuie minte si pentru asta :)) ma bucur tare ca ti'a placut si tie | |