| + claritate | Ela Victoria Luca [26.Oct.07 16:13] |
| apreciez precizia și claritatea recenziei, accentul pus pe polarități și problematic, alegerea motto-ului, precum și inserția propriilor gânduri, propriilor întrebări, concluzii, perspective, deschideri. Erotism al sufletelor, erotism sacru, o valorizare a vieții, ce sfidează/neagă/ignoră moartea, sensibilitatea interioară a erotismului etc. Dar nu pot trece peste acel "însă continuu căutăm să ne înșelăm". Iar aici aș accentua acel "dincoace", care, dacă nu este realmente atins, "dincolo" aproape că există iluzoriu. Mai mult, "înșelarea", cu toate chipurile ei, conștientizabile sau nu, este posibilă în orice act interior sau exterior. Dacă nu putem trăi decât în euforia sau în melancolia, adaug eu, iluziei. Și remarc și respectul pentru istorie, aniversar, precizat în ultimul paragraf. (articolul va fi pe prima pagină, după cel mult 2 zile de la postare, datorită semnalărilor festivalului "no name" și aparițiilor editoriale existente acum pe site) Ela | |
| = "problema problemelor" | Cristina Rusu [26.Oct.07 17:19] |
| un scriitor complex, profund, cu o mare capacitate de analiza a umanului vazut din toate unghiurile; cu un condei nervos, uneori chiar dus pana la limita extremului, cuvinte taioase, imagini deosebit de puternice, apoi jocul, marele joc in care el impinge cuvantul pana la limita, Georges Bataille, calator pe drumul vietii, credincios si ateu, ascet si yogin, nebun simplu ratacit in pseudonim, reuseste sa deschida aceasta panorama a "Erotismului" fara masca. cea mai semnificativa si puternica amprenta asupra eroticul avand-o totusi in cartea "Vie de Laure". Un articol bun, accentuat, mi-a placut. felicitari, bia | |
| = erata | Cristina Rusu [26.Oct.07 17:20] |
| * eroticului. | |
| = DE CITIT - si nu numai | Anni- Lorei Mainka [27.Oct.07 02:52] |
| da, speram ca vei continua in stilul pe care l-am intilnit in vara in analizele tale subtil, limpede insa pina la despicat firul in orice moment al zilei...texte grele care in miinile tale ne parvin ca un ceai de 5 o clock....in traducere libera: ne simtim si noi mai destepti....pe curind | |
| = Vouă: | heghedus camelia [27.Oct.07 08:33] |
| mă simt o răsfățată! Ela, mulțumesc din suflet. Nu doar pentru semnul astral, vorba lui Călin, ci și pentru conținutul mesajului, pentru încurajările toate și mai ales pentru încrederea ce mă obligă la o sporire a exigenței cu mine însămi. Mă uimește în continuare viteza ta de citire, corectare și apreciere. Așa cum spunea Emilia, eficiența ta e maximă, la fel și discreția manifestării ei. Bataille este un curajos. El spune ce alții nu îndrăznesc nici măcar să gândească. Cu cât ai cunoscut mai mult zdruncinarea, cu atât ți-e mai drag de el. Bia, mă bucur să fii aici. Așa e, Bataille scrie în limbajul limitelor, forțându-le pe ale noastre, amintindu-ne momentele în care eram cu un pas dincolo. Nu am citit "Vie de Laure", din păcate. E tradusă în românește? Greu am găsit și “Erotismul”. Mulțumesc mult, aprecierea ta contează! O doamne, Anni. Mă prea măgulești. Cred că “Erotismul” e bine de citit în doze mici, așa, ca să nu treci nimic cu vederea. Mă bucur și îți mulțumesc că mereu îți dedici din timp și eu știu cât de prețios e, pentru a-mi citi articolele. | |
| = nu invers | Dolcu Emilia [30.Oct.07 00:41] |
| Nu-mi explic cum un text care e rezultatul unui amplu efort de decantare, a unei elaborari neinduplecate poate fi degustat, cum atat de gingas spune Anni-Lorei, ca un ceai de 5 o clock. Sigur, scrisul a ales-o pe autoarea acestui articol, nu invers. Cat despre erotismul lui G Bataille, care transgreseaza toate limitele fara a le suprima, acesta pare sa fie un fel de panerotism. De altfel, oricat de banal pare sa spui acest lucru, totul se joaca intre atractie si repulsie. Nu e lipsit de interes erotismul vazut ca nostalgie a continuitatii, jocul dintre interdict si transgresiune. Mi-ar fi parut insa si mai incitant ca G Bataille sa se fi aplecat asupra a ceva ce intriga, caracterul sacru al interdictului insusi. | |
| = Ceva, ceva | heghedus camelia [30.Oct.07 08:24] |
| parcă zice Bataille și despre caracterul sacru al interdictului, mai ales atunci când acesta, prin însăși existența lui, declanșează dorința, desemnând obiectul râvnit, interzis și în genere sacru. Divinul este aspectul fascinant al interdictului. El desemnează negativ ceea ce este sacru, provocând un sentiment de teamă și cutremurare. Iar la limită, acest sentiment se transformă în adorație și devoțiune. “Zeii, care încarnează sacrul, fac să se cutremure pe cei care-i venerează, dar ei îi venerează. Oamenii sunt în același timp supuși la două mișcari: de teroare care respinge, și de atracție, care comandă respectul fascinant. Interdictul și transgresiunea corespund acestor două mișcari contradictorii”. Dacă transgresiunea are un caracter sacru, atunci și interdictul, ca pol opus dar aparținând aceleiași sfere, trebuie să-l aibă. Emilia, îți mulțumesc pentru acest comentariu/stimulent. Pentru răbdarea, solicitudinea și timpul sacrificat citirii. Nu cred că scrisul m-a ales, dimpotrivă, cred că îl caut cu încăpățânarea-mi caracteristică. Poate dacă dădeam curs, în tinerețea mai tânără, pornirilor în acest sens, aș fi ajuns oleacă mai departe. Dacă aș fi avut atunci curajul de acum și aș fi renunțat, așa cum am fost tentată în anul II, la chime-fizică și aș fi ales filologia. Dar orice act de curaj are repercursiuni negative asupra a cel puțin unuia dintre cei dragi. Și cred că mai presupune măcar un punct de sprijin, măcar dinspre unul dintre infinitele sensuri cardinale. | |
| = punctul de sprijin | Dolcu Emilia [31.Oct.07 00:27] |
| Un fecior de imparat din una din cele « o si una de nopti » a castigat marul vietii pentru ca a preferat sa-l piarda decat sa-l castige cu orice pret. Totdeauna m-a tulburat acest episod. Daca din pretul curajului face parte cineva drag, e un semn de tarie sa nu ne aratam « curajosi ». E adevarat ca de tot atata tarie avem nevoie ca sa nu gasim in cel drag o scuza pentru ce nu facem sau n-am facut. In aceasta lupta din momentele de rascruce, dar si de fiecare moment, secretul pare sa fie intr-adevar acel punct de sprijin. Daca macar ii dibuim prezenta, e semn bun. | |
| = Emilia | heghedus camelia [31.Oct.07 07:33] |
| iti multumesc din suflet pentru prea bine conturatul punct de sprijin cu foarte mult drag, | |
| = Sacrul este fundamentul ființei umane, nu o consecință. | marius nițov [14.Nov.07 23:23] |
| Sfințenia e un dar, nu cred că se ajunge la ea prin însumarea păcatelor din: "felix culpa...al cărui exces însuși ne răscumpără! Bataille confundă planul manifestărilor ființiale! | |