Comentariile membrilor:

=  singuratate	Nicoleta Tase [14.Oct.07 13:55]
Foarte faina ideea de singuratate pe muntele transformarii de sine. Si zapada ca fond al schimbarii sub o zodie noua, a albului. Totusi "vesmantul stralucitor al zapezii" (atentie mic typo la stralucitor si la vesmantul - fara t) imi suna un pic prea batut, poate ai fi putut gasi altceva. Ideea cerea poate un final usor mai dur sau mai putin pretios ca "vesmantul". Foarte bine ales titlul, cred.
=  singuratea in doi:)	Molnar Andreea [14.Oct.07 15:03]
Pentru muritorii greci antici, cel mai inalt munte era Olimp, zeii se transformau si coborau pe aceasta inaltime, furand nevestele muritorilor. Zapada sclipitoare, alba ne duce cu gandul la orice, in acelasi timp si la odihna mentala... De ce trebuie sa ne cocotam mereu pe cel mai inalt munte pentru a ne gasi linistea interioara? De ce scenariul trebuie neaparat sa cuprinda acea zapada? Eu cred ca tu crezi ca acolo sus e un zeu....
=  Nicoleta	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Mulțumesc pentru comentariu și observații.Am scăpat de cele două greșeli dar nu știu dacă, pentru ritmul poeziei, am găsit modificarea cea mai potrivită.Cineva așa mi-a tradus-o în engleză. Cu prietenie, Victor
=  Andreea	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Nu pentru liniște interioară s-a cocoțat individul pe munte, ci pentru un exercițiu de forță undeva ascuns de orice ochi.Se vede că n-am reușit să exprim starea deși e poezia preferată a unui yoghin clujean. Cu prietenie Victor
=  da	Nicoleta Tase [14.Oct.07 20:08]
Victor, da, este - cred - simplitatea de care avea nevoie finalul. Eu cred ca ai reusit foarte bine sa redai ideea. Pentru ca schimbarea la fata ca referinta culturala in sine este un exercitiu nu de gasire a linistii interioare, ci de revelare a propriului eu - prin extensie a propriei identitati. In fata marilor adevaruri si fata in fata cu noi insine intotdeauna suntem iremediabil singuri si probabil urcati pe muntele cel mai inalt. Si mi-am amintit ceva ce voiam sa remarc de la primul comentariu (am realizat dupa ce dadusem send), cred ca e bine gasita forma "n-are sa fie" (ca varianta preferabila pentru "nu va fi"), nu numai pentru muzicalitatea poeziei, ci si pentru proiectia ipotetica deocamdata, mai bine sugerata de forma mai familiara (cel putin asa imi suna mie acum).
=  de ce? pentru ca suntem oameni	Amalia Cretu [14.Oct.07 20:20]
"de ce trebuie sa urcam...?" simplu, suntem mereu cautatori de "absolut"! cautam fericirea dar gasim "nefericiri", cautam binele dar gasim "rautatile lumii"...mereu si mereu aspiratiile noastre ne indeamna sa urcam "pe muntele cel mai înalt" insa nu stim niciodata daca am atins ultimul pisc al acestui munte; fara dorinta de a cunoaste adevarul omul ar ramane doar la nivelul experientei senzoriale, or "schimbarea" pe care o voieste se refera la esenta sa, nicidecum la aspectele trecatoare ale existentei; "singuratate(a) absoluta" tine de dorul enigmatic al cautarii de sine, nerostit si greu de surprins atunci cand eul poetic vadeste albul imaculat al zapezii-in fond, valorile morale in exprimarea lor maximal abstracta; uneori, chiar lumina stralucitoare a zapezii ne impiedica a vedea imperfectiunea firii umane, aceasta nu inseamna ca totul e posibil; masura gandului este unica: "locuim, de mii de ani, pe o sfera"! suntem rezultatul propriilor noastre incertitudini; ps. asteptam un optimism "la vedere", dar constat o autentica intruziune in metafzica; voi reveni la poezia de ieri, daca permiti; aprecieri, amalia
=  tot gand bun	Molnar Andreea [14.Oct.07 20:59]
Si "exercitiul de forta" nu vine cumva dintr-o sursa launtrica? Iar seninatatea linistii interioare exista au ba? Concluzie: pentru a gasi forta launtrica, trebuie sa iti pastrezi calmul de muritor:), care e chiar...inauntrul fiecaruia..
=  Nicoleta,Amalia ,Andreea	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Mulțumesc pentru revenire.M-a bucurat mult deși azi voiam sș demonstrez calculatorului că sunt mai deștept decâz el. am fost atent la toate remacile,le-am asimilat,îi spun doar Amaliei că urcatul pe munte e un exercițiu trecător și că mai optmist decât atât nu știu dacă pot fi. Gănduri bune Victor
=  semn de pe sitna...	Petruț Pârvescu [15.Oct.07 11:04]
Victor, interesanta aceasta inter/actiune, pe o tema data... retin: N-are să fie nimeni cu mine Decât zăpada strălucitoare cu prietenie,
=  Petruț Pârvulescu	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Mulțumesc pentru lectură.Mă bucură dacă am versuri care pot fi reținute. Cu prietenie, Victor
=  *	Dana Banu [15.Oct.07 11:56]
da, simplu, curat, direct, o poezie ce se fixează în memoria cititorului cu ușurință, un text fără prețiozități inutile am trecut pe aici, așa să știi, prietene, te citesc mereu însă las semne rar pentru că nu prea sunt în pase comentatoricești în ultima vreme numai bine, servus :)
=  Dana	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Mă bucur că ne mai intersectăm.Ți-am citit poemul despre Augustin Pop.Impresionant!Dar și eu comentez greu.Și-m mai citit ceva ce m-a durut.Că veți fi îngropați departe unul de celălalt Pe curînd Victor
=  Victor	Dana Banu [15.Oct.07 12:58]
versul acela care ți-a plăcut e dintr-o poezie scrisă pentru primul meu soț(oamenii și magda-lena) Augustin Pop a fost un prieten foarte bun scuze pentru revenire dar știi cum e... lucrurile neclare trebuie întotdeauna limpezite:) încă o dată las aici semnul meu prietenesc de totală încredere în scriitura ta, după cum se vede ai știința versului concis și a esențializări numai bine, prietene, numai bine
=  Tot Dana	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Știam despre cine e vorba,tocmai de aceea mi s-a părut dureros. Servus și numai bine Victor
=  ***	Amalia Cretu [16.Oct.07 18:16]
semn: despre "sfere" celeste si despre cum ar trebui sa invingem tristeti metafizice, in octombrie; gand, despre cum ar trebui sa apartinem naurii umane, fara sa ne fie rusine ca suntem oameni; cuvant, blagian, despre "orizont si stil"; locuim...in sine; a.
=  erata	Amalia Cretu [16.Oct.07 18:18]
"naturii" umane :)
=  Amalia	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Mulțumesc pentru gândurile tale poetice și optimiste. Gânduri bune, Victor